Un proiect iniţiat de deputata Raisa Enachi şi aflat în prezent în analiza comisiilor de specialitate din Senat readuce în discuţie modul în care sunt formulate unele avize consultative care ajung să ignore elemente esenţiale ale realităţii legislative. Este vorba de proiectul prin care parlamentarul vasluian cerea scutirea totală de la plata unor impozite locale pentru persoanele încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, şi care a primit aviz negativ de la Consiliul Legislativ pe motiv că, între timp, Guvernul a acordat unele reduceri acestor categorii de persoane. „Nu este prima dată când un proiect legislativ este analizat superficial de Consiliul Legislativ (…) Nu poţi invoca dublă reglementare raportându-te la un act normativ care nu exista la momentul depunerii proiectului!”, arată Raisa Enachi, criticând decizia Consiliului Legislativ. Deputata Enachi a transmis punctul său de vedere Camerei Deputaţilor,într-o declaraţie pe care o redăm mai jos:
„În analiza oricărui proiect de lege există un principiu esenţial care nu poate fi ignorat fără a afecta corectitudinea concluziilor juridice, iar acesta este raportarea la contextul normativ existent la momentul depunerii iniţiativei, nu la intervenţii ulterioare care modifică artificial cadrul în care aceasta a fost concepută.
Proiectul legislativ L160/2026 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare a fost depus în Parlament la data de 9 ianuarie 2026, într-un moment în care Codul fiscal nu mai prevedea nicio facilitate reală pentru persoanele încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, ca urmare a eliminării anterioare a scutirilor, iar iniţiativa a fost construită tocmai pentru a corecta acest dezechilibru şi pentru a readuce legislaţia fiscală în acord cu obligaţiile constituţionale ale statului privind protecţia persoanelor vulnerabile.
Expunerea de motive este clară şi fundamentată, arătând că această categorie de contribuabili se confruntă cu o capacitate redusă de a genera venituri şi cu costuri suplimentare permanente, iar eliminarea scutirilor fără mecanisme compensatorii afectează direct nivelul de trai şi contravine principiului protecţiei speciale consacrat de Constituţie, motiv pentru care iniţiativa nu instituie un privilegiu fiscal, ci restabileşte un echilibru necesar şi justificat obiectiv.
În această logică, proiectul intervine direct asupra Codului fiscal şi introduce scutirea integrală de la plata impozitului pentru locuinţa de domiciliu, pentru terenul aferent şi pentru un mijloc de transport utilizat în scop personal, fără a crea norme paralele sau mecanisme redundante, ci printr-o intervenţie legislativă coerentă şi unitară.
Ulterior depunerii proiectului, la data de 27 februarie 2026, Guvernul adoptă OUG nr. 9/2026, prin care introduce un sistem de reduceri parţiale, de 50% pentru persoanele cu handicap grav şi 25% pentru cele cu handicap accentuat, fără a reveni însă la nivelul de protecţie existent anterior eliminării facilităţilor.
În acest context, Consiliul Legislativ formulează un punct de vedere consultativ negativ, argumentând existenţa unei presupuse duble reglementări între proiectul de lege şi ordonanţa Guvernului, concluzie care, analizată în mod riguros, nu se susţine nici din punct de vedere logic, nici juridic.
Nu poţi invoca dublă reglementare raportându-te la un act normativ care nu exista la momentul depunerii proiectului, iar, chiar şi ulterior apariţiei ordonanţei, nu ne aflăm în prezenţa unui paralelism normativ, ci a unei opţiuni legislative distincte, prin care Parlamentul propune trecerea de la o reducere parţială la o scutire totală.
Diferenţa dintre reducere şi scutire este una de substanţă, nu de formă, şi reflectă nivelul real de protecţie acordat unei categorii vulnerabile, iar această opţiune aparţine legiuitorului.
Mai mult decât atât, proiectul este în concordanţă cu art. 50 din Constituţia României şi cu angajamentele internaţionale asumate de România, iar impactul fiscal este limitat şi gestionabil, fiind aplicabil unei categorii bine determinate de beneficiari.
Nu este prima dată când un proiect legislativ este analizat superficial de Consiliul Legislativ, prin ignorarea cronologiei sau prin raportare incompletă la contextul normativ, iar astfel de situaţii ajung să creeze artificial impresia unor probleme care, în realitate, nu există.
Rolul Consiliului Legislativ este esenţial, dar acest rol trebuie exercitat cu rigoare şi cu respectarea realităţii juridice, pentru că atunci când analiza devine formală şi ruptă de context, avizul nu mai clarifică, ci distorsionează.
În final, această situaţie nu priveşte doar un proiect de lege, ci şi necesitatea menţinerii coerenţei procesului legislativ, astfel încât Parlamentul să îşi poată exercita rolul de unică autoritate legiuitoare, fără ca iniţiativele sale să fie supuse unor evaluări eronate”.
