Chiar așa! Vă mai aduceți aminte de frunza Elenei Undrea? Frunza aceea trebuia să promoveze, de una singură, turismul românesc și a costat nu mai puțin de 890 de mii de euro. Se întâmpla în aceleași vremuri de austeritate pe care aceeași guvernare „de dreapta” le anunță acum pentru viitor. Se întâmpla pe când aceeași guvernare „de dreapta”, după ce promisese scăderea numărului de parlamentari, conform dorinței populare exprimată prin referendum, și a pensiilor speciale, a găsit, ca și acum, salvarea bugetului în sumele cheltuite pentru asistență socială. După o întreagă campanie mediatică care a găsit principalii vinovați în amărații de la Venitul Minim Garantat, care „nu vor să muncească”. Iar în timpul acesta guvernul „de dreapta” cheltuia nu mai puțin de opt sute nouăzeci de mii de euro pe …o frunză. Frumos colorată, ce-i drept. Vă mai amințiți de spitalele închise pentru că nu erau „rentabile”? Și de bolnavii de la Negrești aduși cu salvarea la Vaslui? Dar de cele două milioane de euro cu care aceeași Elena Udrea nu a reușit, nici atunci, nimic prea mult, decât să mai fie parte într-un dosar. De corupție, bineînțeles.
Acum a început din nou. Același fenomen, „de dreapta”: cheltuieli extravagante și ilogice din partea guvernului care vin în același timp cu promisiunea aceluiași guvern de a tăia …de la asistați. Care sunt din nou vinovați.
Fenomenul este observat de senatoarea Gabriela Crețu, care, pe pagina sa de socializare, îl descris astfel:
„A început criminalizarea asistaților social!? Nu e de mirare! A ajuns la putere aceeași grupare care, în 2010, mă facea să scriu amar „capra la negru”, din care citez. Apropo, ce mai face cumpărătoarea frunzei de țară!? Nu a ajuns asistată social, nu!?
„Guvernul ştie bine cum se duc războaiele; se atacă întâi punctele slabe. A început lupta cu asistaţii social. În urma verificării minuţioase a dosarelor iniţiată de Ministerul Muncii şi prefecturi a ajuns la concluzia că era nejustificată acordarea ajutorului social pentru numeroase persoane. Unul, de exemplu, avea o capră. Asistatul – proprietar insistă să spună că animalul nu-i produce nici un venit pentru că nu poate vinde vreun litru de lapte întrucât capra este stearpă; dacă nu ar fi, cei cinci copii l-ar bea înainte de a fi fiert.
Îndârjirea reprezentanţilor autorităţii publice este însă mare şi, probabil, justificată. Chiar dacă nu aduce venituri, capra distruge bogăţia naţională şi este un pericol public. Aşa cum se ştie încă de la Ion Creangă, caprele sunt nişte animale ierbivore, obişnuite să se hrănească cu iarbă şi frunze; au o anume predilecţie pentru frunze. În România, nu o frunză autentică, ci doar imaginea unei frunze este evaluată la opt sute nouăzeci de mii de euro.
Închipuiți-vă ce pierdere suferă naţiunea română ca urmare a existenţei caprei care, pe lângă faptul că nu dă lapte, mai roade şi toate frunzele care-i ies în cale.
Cel mai mic lucru pe care guvernul poate să-l facă în aceste condiţii este să taie venitul minim garantat de 125 de RON (vreo 28 de euro) al proprietarului nesimţit pentru a putea recupera pierderea. Dacă reuşeşte să descopere 35.000 de titulari de VMG posesori de capră şi le taie venitul poate plăti chiar frunza de ţară! Oricum, ni s-a garantat că este originală…”
Post Scriptum
După zece ani, VMG a ajuns la 29 de euro pe lună…
Post Post Scriptum
Pentru cei foarte tineri amintesc contextul. Se muncea de zor la branduirea țării. Elena Udrea, ministră PDL, la acel moment, tocmai achiziționase o frunză (grafică computerizată) care se voia reprezentarea României în ochii străinătății. Cu modica sumă de 890.000 de euro”.
