E greu spre imposibil să rămâi om astăzi, pentru că sunt prea mulți care pur și simplu nu te lasă. Prea mulți! Dar iată cum Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, totuși reușește, dovedind că are și este UN MARE CARACTER!
Sunt abonat la contul dumnealui și am citit următorul dialog. Prea m-a distrat, dar și întristat... Dar mai mult distrat, așa că-l împart. Trebuie citit! !
Pe scurt: un „haplea” oarecare, Florin Mihai pe numele său, îl apostrofează, într-un limbaj de dugheană, reproșându-i că este „greu de găsit” și adăugând: „asta e când omu are funcții”. Președintele Academiei îi răspunde, se explică chiar. Nătărăul rămâne însă nemulțumit, iar motivul nu este altul decât că e valoros din cale afară și dorește să-i facă un mare favor. Până atunci îi scrie în afara gramaticii, a punctuației. Președintele Academiei îi răspunde totuși iarăși, făcându-i urări de despărțire. Haplea devine familiar, tam-nisam, cu academicianul, îl ia la „per tu”, ba îi dă și niște lecții, așa, în treacăt, iar la sfârșit îl interoghează: „Îi clar?”
Să mai subliniem încă o dată că unul e președintele Academiei, iar altul, „valorosul” e un Neica Nimeni care își pune gogoși la fotografia de profil. Da, e un cont real, al unui cetățean care își postează la fotografia de profil ...gogoși... Da, gogoși! Și e și vasluian, ca și mine, din Tutova. Mai mult nu spun, pentru că mi-e rușine de rușinea lui.
Tot felul de caractere întâlnești pe facebookul ăsta: pe când unii se comportă ca și cum ar fi președinți de academii, președintele Academiei găsește timpul să îi răspundă unui Neica Nimeni de pe la Vaslui, care, însă, îi și devine superior, pentru că așa e la primitivi: mare parte din comunicarea lor urmărește stabilirea unui ascendent asupra celuilalt, de unde și proverbul: „prostul până nu-i fudul, parcă nu-i prost destul!”.
Oricum, sunt sigur că nu ați pierdut nimic dacă citiți acest articol: Ioan Aurel Pop, președintele Academiei, istoric și profesor universitar, unul dintre puținii „oameni” pe care îi mai are această țară în vârful ierarhiei, dar și printre turme, a mai dat o lecție, fără voie, fără să-și propună, o lecție întâmplătoare, decurgând din calitatea sa de OM!
