Angajatorii vasluieni și nu numai, sunt obligați să le asigure salariaților care utilizează echipamente cu ecran de vizualizare (laptop, computer, sisteme de monitorizare etc.) consultații oftalmologice și ochelari de vedere. Sau, după caz, trebuie să le deconteze cheltuielile cu achiziția acestor dispozitive.
Măsura este prevăzută printr-o hotărâre de guvern adopată încă din 2006, dar care pare că este ignorată de oamenii de afaceri atunci când vine vorba despre angajați. Conform actului normativ, angajatorii sunt obligați să ia măsuri pentru protejarea lucrătorilor care utilizează echipamente cu ecran de vizualizare.
Mai exact, patronii trebuie să decontez consultațiile oftalmologice pentru proprii salariați, dar și costurile cu achiziția ochelarilor de vedere. Aceste cheltuieli ale angajatorilor nu țin de o măsură de protecție socială, ci de obligativitatea de a asigura condiții de muncă optime pentru lucrători.
Astfel, costurile cu examenul oftalmologic și cu achiziția ochelarilor reprezintă cheltuieli de exploatare care sunt deductibile integral la calculul impozitului pe profit, conform reglementărilor privind achiziția altor echipamente de protecție sau unelte necesare desfășurării activității. Concret, sunt cheltuieli făcute în scopul de a obține venituri impozabile, prin menținerea forței de muncă sănătoase și productive.
Pe de altă parte, din perspectiva angajatului, suma decontată pentru achiziția de ochelari este un venit neimpozabil, fiind vorba despre o măsură de protecție a muncii pe care angajatorul este obligat să i-o asigure.
Reglementările care obligă patronii să deconteze cheltuielile cu ochelarii
Hotărârea de Guvern, la care făceam referire mai sus, nr. 1028/2006, este în conformitate cu principiile Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 155 privind securitatea și sănătatea lucrătorilor. Reglementarea OIM stabilește ca regulă generală responsabilitatea angajatorilor de a asigura un mediu de muncă sigur și fără riscuri pentru sănătatea lucrătorilor. Chiar dacă ochelarii de vedere nu sunt menționați explicit ideea este că orice risc identificat la locul de muncă, precum afectarea vederii, trebuie redus prin măsuri de protecție, pe cheltuiala angajatorului.
Datoria de a proteja sănătatea lucrătorilor este prevăzută și în Constituție, la art. 41 alin. (2): „Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților (…)”.
Hotărârea de Guvern transpune în legislația românească o directivă europeană, 90/270/CEE în care sunt enumerate obligațiile angajatorului vis-a vis de protejarea sănătății angajaților. Astfel, aceștia trebuie să ia măsuri pentru evaluarea riscurilor pentru lucrători, în special în ceea ce privește vederea. Ei trebuie să le asigure angajaților examene oftalmologice periodice și ori de câte ori este nevoie, când apar tulburări de vedere cauzate de munca în fața ecranului. În al treilea rând, patronii trebuie să le furnizeze lucrătorilor, atunci când examinările oftalmologice indică, aparate de corecție speciale, corespunzătoare activității respective.
Legea este clară, iar obligația angajatorilor este întărită de verbul „trebuie”. Mai mult, există și o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), pornită de la un litigiu care vizează un angajator român, care a confirmat că decontarea consultațiilor oftalmologice și asigurarea ochelarilor nu este o recomandare, ci o obligație pentru protecția muncii.
CJUE a stabilit că angajatorii sunt obligați să furnizeze un aparat de corecție special destinat lucrătorilor care au probleme de vedere din cauza activității sau să ramburseze cheltuielile făcute de aceștia pentru achiziția acestor dispozitive.
