Palatul Copiilor din municipiul Vaslui face performanțe după performanțe, fie că e vorba despre dansuri sau muzică. În acest timp, clădirea se află într-o strare deplorabilă, fiind prinsă într-un proces care nu se mai termină. Dosarul de înșelăciune care vizează Casa Mavrocordat se află acum la Curtea de Apel Iași, care a dar verdict în așteptare pentru firma care trebuia să realizeze reabilitarea.
În ultima sa decizie, Curtea de Apel Iași a amânat pronunțarea verdictului în procesul în care este vizată societatea care trebuia să realizeze reabilitarea clădirii istorice Casa Mavrocordat care adăpostește Palatul Copiilor pentru data de 28 august. Cazul vizează contractul pentru lucrările de reabilitare a monumentului istoric Palatul Copiilor Vaslui, dosarul fiind trimis în instanță de către procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Societatea Impex Romcatel Cercetare Proiectare SRL a fost achitată în primă instanță de Judecătoria Vaslui, în dosarul înaintat judecătorilor de către procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. În cauză, procurorii formulaseră acuzații de înșelăciune, însă judecătorii Secției Penale a Judecătoriei Vaslui au apreciat că se impune pronunțarea unei soluții de achitare. Dosarul a ajuns în apel la Curtea de Apel Iași, după ce Vorica Frunză, Iulia Ursache, Palatul Copiilor Iași, dar și procurorii au atacat prima hotărâre pronunțată la judecătorie. Instanța de apel a admis cererea procurorului și a dispus reaudierea mai multor martori. La finalul cercetării judecătorești, instanța a anunțat că verdictul va fi pronunțat la data de 28 august 2023.
Impex Romcatel Cercetare Proiectare fusese deferită instanței de către procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, sub acuzații de înșelăciune, administratora societății, Viorica Frunză, ca și contabila șefă, Iulia Ursache fiind, de asemenea, trimise în judecată. În urma primei decizii a instanței, atât societatea Impex Romcatel Cercetare Proiectare, cât și administratora, dar și contabila șefă au fost achitate de acuzațiile aduse de anchetatori. În Hotărârea 1558/2022, magistrații Judecătoriei Vaslui au vorbit, printre altele, despre principiul aplicării legii penale mai favorabile, existent în sistemul de drept din România.
Legat de infracțiunea de înșelăciune imputată de anchetatori, judecătorii au arătat, printre altele, că „indiferent de modalitatea în care se săvârşeşte infracţiunea de înşelăciune, urmarea imediată a laturii obiective constă în producerea unui prejudiciu material persoanei înşelate, iar în absenţa unor acţiuni menite să producă o pagubă materială (cum este şi cazul de faţă), fapta nu constituie infracţiunea de înşelăciune”. „Prin urmare”, au arătat judecătorii, „instanţa constată că tipicitatea obiectivă a infracţiunii de înşelăciune, din perspectiva conţinutului constitutiv (lipseşte urmarea imediată specifică infracţiunii de înşelăciune), nu este realizată în cauză”.
Cu privire la infracțiunea de uz de fals, judecătorii au constatat că s-a împlinit termenul de prescripție: „constatând că în cauză este incidentă prescripţia răspunderii penale, instanţa va pronunţă o soluţie de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatei (…) pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, faptă prev. şi ped. de art. 323 Cod penal”.
În ce privește acțiunea civilă, judecătorii au arătat că „înainte de începerea cercetării judecătoreşti, persoana vătămată Palatul Copiilor Vaslui s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.650.055,02 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor si a manoperei neexecutate în derularea contractului nr. 4/03.11.2008; cu sumele de 102.547,83 de lei şi 49.593,82 de lei, reprezentând contravaloarea garanţiei de buna execuţie care a fost eliberată prin inducerea în eroare a Piraeus Bank Iaşi, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi până la data acoperirii prejudiciului”. „Instanţa constată că pretenţiile civile formulate sunt incidente cu prejudiciul reclamat prin actul de sesizare a fi produs ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor trei inculpate”, a decis instanța. Judecătorii au arătat, în continuare, că „potrivit art. 25, alin. 5 Cod procedură penală, în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) – cu excepţia prescripţiei, i) şi j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă”.
„Ca urmare a soluţiilor de achitare dispuse cu privire la infracţiunile de înşelăciune, rezolvări întemeiate pe art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi Cod procedură penală, în baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, instanţa urmează să lase nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă Palatul Copiilor Vaslui în contradictoriu cu inculpatii S.C. Impex Romcatel Cercetare Proiectare S.A., Frunză Viorica şi Ursache Iulia”, se arată în decizia instanței. De asemenea, judecătorii au vorbit și despre măsurile asiguratorii luate în cauză, arătând că a fost luată măsura asigurătorie a sechestrului faţă de inculpatele S.C. Impex Romcatel Cercetare și Proiectare SA şi Frunză Viorica, fiind vorba despre două imobile situate în Iași, „până la concurenţa valorii prejudiciului creat, respectiv 1.263.296,06 lei, în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracţiune”. Judecătorii au arătat că „potrivit art. 397, alin. 5 Cod procedură penală, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin”. Totuși, „aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii”.
În aceste condiții, rămâne de văzut care va fi decizia Curții de Apel Iași și dacă Palatul Copiilor din municipiul Vaslui, locul în care au învățat și și-au urmat pasiunile mii de copii mai poate fi salvat.
În 2006, Primăria municipiului Vaslui demara demersurile în vederea reabilitării Palatului Copiilor, fosta Casă Mavrocordat, obiectiv de patrimoniu, lucrare asumată de firma ieșeană Impex Romcatel Cercetare Proiectare SRL. După executarea unei părți din lucrări, brusc, acestea s-au sistat, nu înainte ca firma în cauză să încaseze banii aferenți continuări unora dintre ele. Ulterior, municipalitatea vasluiană, finanțatorul proiectului, împreună cu partea vătămată, Palatul Copiilor, au dat în judecată executantul, precum și pe administratul societății, Viorica Frunză, dar și contabila șefă, Iulia Ursache, acuzate de înșelăciune în ceea ce privește reabilitarea Palatului Copiilor din Vaslui, cauzând o pagubă de 1.650.055,02 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor si a manoperei neexecutate, bugetului local al municipiului Vaslui, dar și eliberarea, prin inducerea în eroare a Piraeus Bank Iaşi, a garanției de bună execuție, în sumă de alți circa 150.000 lei.
Procesul de pe rolul Judecătoriei Vaslui a durat mai mulți ani, apărătorii pârâților căutând tot felul de motive, inclusiv efectuarea mai multor expertize, de a amâna procesul ori, beneficiind de unele modificări ale legislațiției, de a scăpa de eventualele pedepse. La începtul acestui an, judecătorii Secției Penale a Judecătoriei Vaslui au apreciat că se impune pronunțarea unei soluții de achitare în dosarul în care firma în cauză, împreună cu administratul societății, Viorica Frunză, dar și contabila șefă, Iulia Ursache, erau acuzate de înșelăciune în ceea ce privește reabilitarea Palatului Copiilor din Vaslui, cauzând o pagubă de 1.650.055,02 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor si a manoperei neexecutate, bugetului local al municipiului Vaslui, dar și eliberarea, prin inducerea în eroare a Piraeus Bank Iaşi, a garanției de bună execuție, în sumă de alți circa 150.000 lei. Motivul: principiul aplicării legii penale mai favorabile, existent în sistemul de drept din România și, chipurile: „indiferent de modalitatea în care se săvârşeşte infracţiunea de înşelăciune, urmarea imediată a laturii obiective constă în producerea unui prejudiciu material persoanei înşelate, iar în absenţa unor acţiuni menite să producă o pagubă materială (cum este şi cazul de faţă), fapta nu constituie infracţiunea de înşelăciune”, este motivația instanței.
