Cum a devenit bună politizarea… și „prostificarea”

Astăzi, în mica noastră revistă a presei, o să vorbim mai mult despre politizare și depolitizare, în administrație și presă. Deci despre prostie, pentru că politica are o mare legătură cu prostia azi, până la suprapunere…

„Funcțiile de prefect și subprefect, mai accesibile după ce Guvernul Ciucă a modificat legea”, scrie Vremea nouă, la începutul săptămânii, dând astfel impresia că funcțiile astea înalte din județ ar fi devenit cumva mai „populare”, putând fi obținute de către oricine. La un pas sau câteva bătăi de tastatură au fost ziariștii de la cotidianul vasluiană să nu le numească „incluzive” după un frumos termen european la modă. În orice caz, e numai de bine.

„CONDIȚII MAI UȘOARE… Una dintre primele măsuri luate de guvernul Ciucă, Ordonanța de Urgență privind stabilirea unor măsuri la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative, a fost publicată, la sfârșitul săptămânii trecute, în Monitorul Oficial. Potrivit acesteia, poate fi numită în funcția de prefect, respectiv de subprefect o persoană care nu a absolvit programele de formare specializată, cu condiția ca în termen de maximum doi ani de la data emiterii actului de numire în funcție să absolve un astfel de program. Anterior, termenul fusese de un an”, scrie Vremea nouă despre fapta măreață a guvernului generalului liberal. 

Povestea acestor funcții, de prefect și subprefect în România, e una ironică, amuzantă și demonstrativă pentru modul în care vede politicianul român statul. De ce există statul pentru politicianul român? Păi, răspusul e simplu: pentru ca să profite de el! Iar această funcție e importantă, imposibil de neglijat, pentru că nu-l mai pune pe politruc pe drumuri, să facă parte din ‘șpe consilii de administrație ca să aduce zecile de mii cu care partidul îi este dator pentru că a investit în campanii electorale, ba le adună dintr-un singur loc, bașca e și mare sculă județeană cu ștaif.

Așa că politicul nu poate renunța la ea, pentru că e o țâțâ groasă la care politrucul obez local – de genul Daniel Onofrei -, poate suge comod …prin simpla așezare pe scaun.

Numai că pe la începutul anilor 2000, stăpânii europeni ai acestor slugi puturoase din România le-au bătut obrazul derbedeilor care administrează colonia că-i prea de porc să-și împartă politic toate funcțiile administrative și nu numai, de subsecretar de stat, până la șeful de gară și directorul de școală din rural după ce câștigă alegerile cu fraieri. Așa că Gabriel Oprea, ministrul Administrației, spunea prin 2005: „Începînd cu 2006, prefectul va fi numit de Guvern, dar această numire nu va mai avea un caracter politic, ci unul strict administrativ”.

„Depolitizarea administrației” s-a numit „fenomenul” despre care s-a tot vorbit, iar impostorii din colonie s-au aflat într-o mare dificultate, punând la cale o strategie golănească, precum niște infractori ajunși să dea legi, adică ceea ce sunt: cum să facă o lege prin care să pretindă că respectă principiul general enunțat, „depolitizarea”, în același timp lăsând o portiță în ea prin care să încalce tocmai principiul enunțat. Nu a fost ușor, dar au reușit, pentru că la de astea, la golănii, sunt buni! Au scris în lege că viitorii prefecți și subprefecți trebuie să fie funcționari publici și înalți funcționari, iar apoi au raportat, slugarnic, ca de obicei, la Evropa, că au îndeplinit cerința.

Pe plan local, însă, departe de ochiul stăpânilor, după cum puteți anticipa sau chiar cunoașteți cazuri, politrucii, trăpădușii de partid destinați înaltelor funcții s-au apucat de școli pe genunchi sau au devenit funcționari publici, prin concursuri aranjate, chiar și pentru două săptămâni, pentru a îndeplini condițiile. S-a rezolvat! Legea a luat ochii stăpânilor europeni, care au bănuit că găinarii din colonie s-au cumințit, iar găinarii și-au văzut în continuare de afacerile cu funcții publice. „Ca la români”, am spune de acum…

Așa au ajuns prefecția la Vaslui Eduard Popica, de la PSD, actualmente deputat al acestui partid, sau Marcel Lăudatu, liderul PLUS. Tot așa au fost numiți subprefecți Mircea Gologan, susținut politic când de PSD, când de PNL, pentru că are relații, sau Narcis Poiană, asumat deschis de către PMP ca răsplată pentru participarea la guvernare alături de PNL.

„Nu am venit în PNL pentru a ocupa pozițiile altora din partid care au muncit”

Cu actualul subprefect, Daniel Onofrei, fost candidat al PNL pentru Camera Deputaților în alegerile trecute, este o poveste aparte, pentru că el are „performanțe politice veritabile”. „Performanțe” în sensul în care un politician român poate avea performanțe: trădarea propriilor principii enunțate și a propriilor declarații, traseismul politic și mediocritatea. În mai 2016, pe când era lider local în PMP, Onofrei îl critica dur pe Tătaru, președintele PNL Vaslui și senator de Huși. Doar câteva luni mai târziu, Onofrei îl aprecia „sincer”pe Tătaru, după ce a intrat în PNL.  

Declarația din mai 2016: „La Huși este dezastru! Avem doi senatori din Huși și ne garantau cã în viitor vom termina cu sărăcia, dar iată că nu s-au ținut de cuvânt. Suntem izolați de infrastructura rutieră a țării, nu trece nimeni pe aici, pentru că nu are unde să se ducă”.

Declarația din octombrie 2016: „Este o maximă onoare ca ministrul Sănătății , domnul Nelu Tătaru, să-mi acorde prietenia și încrederea dumnealui”.

Tot în octombrie 2016 Onofrei spunea: „Nu am venit în PNL pentru a ocupa pozițiile altora din partid care au muncit”. Dar a muncit și el, mai ales investind în campania electorală, iar la alegerile din 2020 a vânat o funcție de deputat, pentru ca apoi să primească funcția de subprefect.

Acum Onofrei are șanse să devină prefect și va spune, dacă trebuie, că a preluat funcția pentru a ajuta la implementarea de reforme în administrație, printre care și „depolitizarea”. Să îl credeți și atunci, dar și peste câteva luni …când va numi liberali în ultimele și cele mai mărunte funcții din administrate încă neocupate politic… Pentru că aceștia sunt politicienii pe care îi alegeți – cei care participați la mascarada numită „alegeri” – și asta e „politica” lor, pe care, bineînțeles, o meritați!

Ultima bătaie de joc

În aceeași notă, trebuie să menționăm ultima bătaie de joc a unor autorități pe cât de stupide, pe atât de ticăloase pe care le are această țară tristă, plină de umor: distribuirea testelor pe bază de salivă în școli. Deși din farmacii le poți cumpăra asamblate, așa cum e firesc, statul român „licitator” nu a făcut acest efort pentru copiii și profesori, probabil considerând că nu merită.

Firmele lui Botezatu și Cămătaru, simbolurile mediului de afaceri românesc de astăzi, au trimis „niște chestii” în școli, cumpărate la suprapreț, distribuite în batjocură, cea mai mare responsabilitate revenind nu statului, nu producătorilor, ci profesorilor. Pentru că …doar e România. Pentru a face lucrurile și mai clare, se întâmpla pe când Nuțu Cămătaru a devenit mai model decât Cătălin Botezatu, prin apariția editorială mult „halită” de românii, „Dresor de lei și de fraieri…”.

Presa românească nu a relatat însă cum s-ar fi cuvenit enormitatea, ba dimpotrivă, a sărbătorit evenimentul. „Testele pe bază de salivă, ce vor fi administrate elevilor, începând de joi, 2 decembrie, au ajuns în școlile vasluiene”, scrie Vremea nouă, care se bucură alături de șefa politică a Inspectoratului Școlar pentru faptul că „La noi în județ au ajuns vineri după-amiză și au fost distribuite deja în școli”.

Nicio problemă, operațiunea a mers șnur! Doar că „această trusă este destinată utilizării de către personalul calificat și instruit al laboratorului clinic, instruit cu specialitate și în tehnicile procedurilor de diagnostic in vitro”, se arată în prospect. Carevasăzică, personal instruit, și nu profesori. Dar, iarăși trebuie să spunem: Nicio problemă, banii să curgă și partidul să prospere, iar noi măcar puțin pe lângă el!

Pentru că România e astăzi o țară proastă condusă de oameni proști – iar dacă nu ați observat, ori nu ați fost atenți, ori nu nu sunteți în stare… – ministrul Educației face un tutorial pentru asamblarea testelor în care își propune să demonstreze practic că prospectul e mincinos, iar ceea ce trebuie făcut de „personalul calificat” poate fi făcut de către oricine. Numai că în video scapă saliva unui elev pe jos. Dacă o scăpa pe el, se făcea dreptate, pentru că asta merită această clasă politică, pe care presa în ipocrizia sau prostia sa o numește „conducători”: salivă, dar nu din greșeală, ci ca demonstrație a aprecierii poporului…