Este ceea ce afirmă deputata Raisa Enachi după ce Parlamentul European a acceptat continuarea unei derogări de la regulile privind confidențialitatea comunicațiilor electronice, prin care marile platforme digitale pot verifica în mod voluntar mesaje, fotografii și alte fișiere private pentru depistarea materialelor legate de abuzurile sexuale asupra copiilor.
„Protejarea copiilor este o obligație a statelor și a instituțiilor europene. Identificarea agresorilor, eliminarea materialelor ilegale și salvarea victimelor trebuie făcute rapid și fără ezitare. Însă protecția copiilor nu poate deveni un pretext pentru transformarea conversațiilor private ale tuturor cetățenilor într-un spațiu de verificare automată”, spune deputata Raisa Enachi într-o declarație pe care o redăm mai jos:
„Prin această derogare, furnizorii unor servicii de comunicații electronice pot analiza conținutul transmis prin platformele lor, îl pot elimina și îl pot raporta autorităților.
Nu mai vorbim exclusiv despre interceptarea unei persoane cercetate într-o cauză penală, în baza unor indicii și a unui mandat, ci despre verificarea preventivă a comunicațiilor unui număr uriaș de utilizatori de către sisteme automate administrate de companii private.
Într-un stat de drept, secretul corespondenței nu trebuie restrâns prin reguli generale aplicate tuturor, ci numai în situații individuale, clar justificate, proporționale cu scopul urmărit și supuse controlului judecătoresc.
Altfel, milioane de oameni care nu sunt suspectați de nimic ajung să accepte scanarea mesajelor personale doar pentru că folosesc o aplicație de comunicare.
Faptul că au fost introduse unele limite nu schimbă fondul problemei. Mesajele, fotografiile și fișierele personale pot intra într-un mecanism automat de verificare fără ca utilizatorul să fie vizat într-o anchetă, fără să cunoască modul exact în care funcționează algoritmul și fără să poată controla ce se întâmplă după ce un conținut este semnalat.
Mai grav, protejarea vieții private ajunge să depindă de regulile interne ale unor companii care colectează deja informații despre comportamentul online, preferințele și relațiile utilizatorilor.
Dreptul la secretul corespondenței nu poate fi lăsat la discreția unei platforme, a unei setări tehnice sau a promisiunii că un mecanism de verificare nu va fi folosit niciodată în alte scopuri.
O conversație privată trebuie să rămână privată. Un mesaj trimis familiei, o fotografie personală sau un schimb de informații confidențiale nu trebuie analizate automat în lipsa unei suspiciuni individuale și a unei autorizări judiciare.
Combaterea abuzurilor sexuale împotriva copiilor trebuie făcută prin anchete bine finanțate, polițiști și procurori specializați, cooperare rapidă între state, identificarea victimelor și urmărirea agresorilor, nu prin tratarea fiecărui utilizator ca posibil suspect și nici prin acordarea către companii private a unei puteri tot mai mari asupra comunicațiilor personale.
Protecția copiilor și apărarea drepturilor fundamentale nu se exclud. O reglementare care pretinde că apără victimele, dar slăbește secretul corespondenței pentru întreaga populație, nu rezolvă problema, ci deschide drumul către un mecanism de supraveghere care poate deveni tot mai extins și tot mai greu de controlat”.
