Faptul că atât actualul adjunct al Procurorului General al României, cât și o candidată pentru funcția de Procuror General își au originea în Zăpodeni, dar mai ales că Mihaelea Grădinaru, concubina lui Nicușor Dan, a copilărit acolo alimentează o adevărată teorie a conspirației în presa națională, care face din „micul sat din Vaslui” o „pepinieră de procurori șefi” și vede în aceste coincidențe o lucrare a „ocultei”…
De la realitatea în care doi șefi din justiție provin din același sat, Zăpodeni, și până la a numi „micul sat din Vaslui” o „pepinieră de procurori șefi” nu a fost decât un pas pentru presa națională, amatoare de conspirații și mistere, pas pe care ziariștii l-au sărit cu dezinvoltură. Ziarul Cotidianul a făcut recent „dezvăluiri incendiare” legate de originea actualului adjunct al Procurorului General, Nicolae Andrei Solomon, născut la Zăpodeni, și cea a șefei DNA Iași Cristina Chiriac, care și-a depus candidatura pentru funcția de procuror general, care provine din același sat.
În sprijinul demersurilor jurnalistice de mare angajament ale mai multor cotidiene a venit și matematica, ca și legea probabiilităților, articolele bazându-se pe cifra exactă, 3.700, câți locuitori are comuna vasluiană, și „inevitabila” întrebare „cheie” care le-a răscolit intelighenția ziariștilor, odată făcută sinapsa: Cum de din 3.700 să rezulte doi procurori, și ambii șefi? „Zăpodeni este o comună mică (sub 4.000 de locuitori), deci probabilitatea ca trei persoane publice cu rădăcini acolo să nu aibă nicio legătură (chiar și îndepărtată – rude, cunoștințe de familie, vecini etc.) este foarte scăzută”, este constatarea care ar trebui să-i aducă un premiu Pulitzer ziaristului Bogdan Tiberiu Iacob dacă ar fi trăit și eleborat anchete jurnalistice în America, țară zvârcolită acum de un scandal ceva mai mic ca amploare pentru presa de acolo și de la noi, „Dosarul Epstein”.
Dacă ziariștii români și-ar concentra tot atâta atenție asupra acestui scandal, din America, mintea lor atât de complexă și capabilă de conexiuni ar putea extrage concluzii la fel de ample asupra modului „ireproșabil” în care funcționează sistemul american, politic, dar și juridic, în țara considerată de ei etalon a „democrației”. În schimb, ziariștii noștri fac conexiunea dintre doi oameni care s-au născut în aceeași comună și li se pare că au descoperit… America.
Dar anchetele și investigațiile continuă, rămâneți în fața ecranelor. Din aceeași comună provine și concubina actualului președinte, Mihaela Grădinaru. Și unde să mai pui că la grămada deja formată de acum, jurnaliștii au mai pus și că, potrvit marilor anchete care circulă online, tot în Zăpodeni are teren și fermă Dumitru Buzatu, fostul președinte al Consiliului Județean Vaslui, cel reținut cu o mită de 1 milion de lei în portbagaj și trimis în judecată tocmai de Cristina Chiriac. Unde să mai pui asta? Nu ar trebui să pui nicăieri cea din urmă informație, pentru că ar trebui să fie contradictorie și să nu susțină… nimic. Dar ziariștii noștri o folosesc ca o piesă importantă a puzzele-ului. Și încă nu au aflat că și Lucian Lefter, etnograful de la Centrul Cultural din cadrul Consiliului Județean, este tot un fiu al comunei, că cine știe ce dimensiuni istorice și antropologice ar fi căpătat „anchetele”…
Potrivit uneia dintre „investigații”, Nicolae Andrei Solomon „este născut tot în 1984, ceea ce înseamnă că a fost cel puțin coleg de școală generală cu Mirabela Grădinaru. Până de curând Solomon a fost în cărți pentru șefia DNA, însă o decizie de ultimă oră a schimbat planurile adjunctului procurorului general”. Și apoi mai este și faptul că cei doi ar fi învățat la Liceul Mihail Kogălniceanu în ani diferiți. Niciunul dintre jurnaliști nu poate să creadă că nu s-au cunoscut și nu au ținut legătura peste ani…
Contactat de Mediafax, procurorul Nicolae Solomon a declarat: „Nu o cunosc pe doamna Mirabela Gradinaru și nici nu sunt nașul/finul doamnei Chiriac”. Dar nu contează ce spun cei doi din „pepiniera de procurori-șefi” de la Zăpodeni, nu contează că fiecare au făcut studii și au urmat o carieră, ce este important în aceaste anchete jurnalistice de mare anvergură este „marea descoperire” și marea întrebare „ce șanse sunt ca doi dintre magistrații care candidează acum la șefiile marilor parchete să fie absolut întîmplător consăteni cu prima doamnă a României și partenera celui care numește șefii parchetelor?”.
Păcat, mare păcat că acești jurnaliști atât de incisivi nu își pun presupusele talente și abilități de investigatori în slujba unor cauze mult mai mari, cum ar fi, amintitul „Dosar Epstein” și îl lasă să treacă, precum o știre oarecare. Concluziile, oricât de mărunte, ar fi în acest caz cu adevărat devastatoare, dar și lămuritoare pentru descrierea reală a unor noțiuni și mai importante decât „justiție”, precum „democrație”, „capitalism”, poate chiar și „umanitate”!…
