„În fiecare zi, Bolojan iese la televizor să ne explice cum e cu reforma, cu pachetul 1, cu pachetul 2, cu cât de necesare sunt tăierile. Dar nu iese niciodată să spună câți bani se risipesc în paralel, în instituțiile statului, pe obiecte de lux și cadouri ‘simbolice’”, scrie deputata Raisa Enachi. Parlamentarul vasluian reclamă faptul că, în timp ce românilor, inclusiv categoriilor cele mai dezavantajate social, li se impun noi taxe și tăieri de salarii ori pensii, cei de la vârful puterii primesc bani pentru obiecte de lux ori deplasări pe bani de la buget. „Dacă asta numiți reformă, atunci e clar că nu trăiți în aceeași țară cu restul românilor”, este concluzia deputatei Raisa Enachi.
Iată, postarea parlamentarului vasluian:
„În fiecare zi, Bolojan iese la televizor să ne explice cum e cu reforma, cu pachetul 1, cu pachetul 2, cu cât de necesare sunt tăierile. Dar nu iese niciodată să spună câți bani se risipesc în paralel, în instituțiile statului, pe obiecte de lux și cadouri „simbolice”.
Când vine vorba de tăiat din salarii, din ajutoare sociale, de la mame în crestere copil, de la bătrâni și de la persoanele cu dizabilități, statul „nu are bani”.
Dar când e vorba de cadouri de lux, găsește imediat fonduri, Senatul României cheltuie peste 1,2 milioane de lei pe eșarfe din mătase, butoni cu pietre semiprețioase și icoane cu foiță de aur”, scrie, pe pagina sa de socializare, deputata Raisa Enachi, care explică:
„În plină criză bugetară, după ce guvernul Bolojan a declanșat un val de reforme dureroase și reorganizări, vedem adevărata față a austerității, una selectivă și ipocrită.
Senatul a continuat în 2025 achizițiile de obiecte de lux, sub pretextul completării fondului de cadouri simbolice. Dar cât de „simbolic” este un set de butoni cu pietre semiprețioase plătit din bani publici? Nu vorbim de simple mape sau obiecte simbolice modeste, vorbim de lux pur, cumpărat cu bani publici.
În timp ce concediul pentru creșterea copilului e modificat în defavoarea familiilor, indemnizațiile pentru persoanele cu dizabilități sunt ignorate, pensionarii se zbat între umilință și supraviețuire, iar elevii din satele uitate nu au cu ce merge la școală, banii aceștia puteau fi folosiți pentru lucruri care chiar contează.
Se putea investi în microbuze pentru transportul copiilor, în servicii medicale de bază, în sprijin real pentru familiile cu copii sau în susținerea persoanelor cu handicap grav.
Dar nu, asta nu aduce prestigiu, nici imagine, nu dă bine la recepțiile oficiale. Așa că se cumpără eșarfe de mătase, în timp ce în spitale nu există materiale sanitare de bază”.
„Austeritatea e doar pentru cei fără putere, pentru oamenii care trag zi de zi și cărora li se cere mereu „să înțeleagă”, adagă deputata Raisa Enachi, care continuă: „Cei de sus nu simt nici criza, nici rușinea, iar când întrebi de ce nu sunt bani pentru profesori, medici, mame, persoane cu nevoi speciale sau elevi, răspunsul este că trebuie „să fim responsabili fiscal”. De parcă luxul de la vârful sistemului ar fi o necesitate națională.
Dacă asta numiți reformă, atunci e clar că nu trăiți în aceeași țară cu restul românilor”.
„Cât timp această sfidare continuă, voi spune lucrurilor pe nume și va lupta ca banii publici să fie cheltuiți cu responsabilitate, pentru nevoile reale ale românilor, nu pentru confortul și imaginea celor privilegiați.
Nu mai vorbiți despre reformă până nu tăiați din luxul vostru.
Nu mai cereți sacrificii de la oameni simpli cât timp voi trăiți în confort și opulență, pe banii românilor”.
Statul român în derivă NU mai poate fi salvat cu banii smulși din buzunarele cetățenilor onești și vrednici ai acestei țări crucificate, în vreme ce averile și veniturile uriașe ale ciocoilor politruci, ale magistraților și ale altor „plimbători de dosare” sunt lăsate neatinse, producând un deficit bugetar de aproape 10% și îndatorând România cu circa 200 miliarde dolari. Cu asemenea rezultate de coșmar, după 3 decenii și mai bine de postdecembrism, pe meleagurile mioritice nu mai sunt necesare războaie pentru „Slava Ukraîni”, nici cutremure, inundații ori alte calamități naturale, ci doar de găștile mafiote ale guvernanților impostori în tandem cu alegătorii români fără nicio reacție, nederanjați de faptul că astfel devin complici la nenorocirea națională. Câtă vreme cetățenii națiunii tolerează orice abuz, orice bătaie de joc din partea autorităților fără să se opună în vreun fel, fără nicio ripostă reală, înseamnă că reforma Bolojan este binevenită și nu-i deranjează. Nu-i deranjează nici măcar nerușinatele avantaje ale privilegiaților sau faptul că actualul guvern a ajuns doldora de vicepremieri și necalificați.
Am impresia că românii au uitat Legea Ilicitului (nr. 18/1968), utilă atât pentru confiscarea integrală a averilor necinstite, cât și pentru impozitarea celorlalte cu minimum 80%. Era Ceaușescu nebun că o punea în aplicare? Era el dictator? Oare chiar nu putem compara cu ceea ce se întâmplă în ziua de astăzi? În timpul președinției sale n-a fost niciodată nevoia să se revigoreze finanțele muribunde ale statului, așa cum n-au existat parlamentari, primari, consilieri de toate gabaritele, premieri, vicepremieri, miniștri, secretari de stat, prefecți, subprefecți, judecători, procurori, generali, șefi de agenții și autorități cu averi colosale fără ca acestea să fie justificate. Dacă s-ar aplica Legea Ilicitului, vor fi suficienți bani la buget, inclusiv pentru plata datoriilor externe, fără a mai fi nevoie să se facă dovada (care oricum nu cred că se va face vreodată!) că acestea ar intra în categoria datoriilor odioase. Românii au ajuns să suporte oricât, pentru a rămâne în UE și NATO, deși s-a dovedit în Istorie că niciodată vasalitatea n-a fost o ocazie bună a recâștigării suveranității. Trist!