Doliu în Biserica Ortodoxă: Arhidiaconul Lavrentie Țurcani, născut în Vinderei, s-a stins la doar 48 de ani

Este doliu în Biserica Ortodoxă Română. Arhidiaconul Lavrentie Țurcanu s-a stins din viață la doar 48 de ani, lăsând o durere imensă în sufletele celor dragi și credincioșilor. Preotul a murit miercuri, după o lungă suferință din cauza unei boli cumplite cu care se lupta. Părintele s-a născut pe 19 ianuarie 1976, în comuna Vinderei, iar de la 16 ani a fost în obștea Mănăstirii Neamț.

Lavrentie Țurcanu și-a dedicat întreaga viață credinței și iubirii față de Dumnezeu. A urmat calea Domnului de la vârsta de 16 ani.

Părintele a plecat la cele veșnice după o suferință imensă cauzată de o boală cu care se lupta de mai mult timp. Era era bolnav de cancer și niciun medic și niciun tratament nu i-au mai putut salva viața.

Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 6 aprilie 2024, de la ora 10, la Mănăstirea Neamț.

Părintele Lavrentie Țurcanu și-a petrecut ultimii 32 de ani din viață în rugăciune, fiind încă de la vârsta de 16 ani în obștea Mănăstirii Neamț. A lăsat în urma sa o mare durere printre cei dragi, dar și printre credincioșii care mergeau la slujbele ținute de arhidiacon.

„…vei rămâne cu mine mereu prietene drag…
Miercuri, 3 aprilie, în jurul orei 16.00, după o grea suferință provocată de cancer, arhidiaconul Lavrentie Țurcanu a plecat la cele veșnice, la vârsta de 48 de ani. Clericul a petrecut în ascultare și rugăciune timp de 32 de ani, fiind din tinerețe în obștea Mănăstirii Neamț, de la 16 ani. Slujba înmormântării va avea loc sâmbătă 06.04.2024 ora 10 la Mânăstirea Neamț”, a postat un apropiat de-al preotului.

„Astăzi, 03 aprilie 2024, a plecat la cele veșnice Părintele Arhidiacon Lavrentie Țurcanu din obștea Mănăstirii Neamt, înmormântarea va avea loc sâmbătă 06 aprilie la ora 10. Dumnezeu să-l ierte!”, este mesajul transmis de cei de la Mănăstirea Neamț.

Părintele s-a născut pe 19 ianuarie 1976, în comuna Vinderei din județul Vaslui. El a absolvit Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț și a urmat apoi cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Constanța. În 1992, a intrat în mănăstire, iar de Sfântul Andrei a intrat în monahism. În anul 1996, părintele a primit hirotonia întru diacon de la Preasfințitul Ioachim Vasluianul, Episcopul Hușilor. În anul 2017, clericul a fost hirotesit arhidiacon de către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Arhimandritul Valerian Radu a scris în Ziarul Lumina:

Cuvânt la adormirea arhidiaconului Lavrentie Țurcanu

Îl consider vrednic de pomenire pe fratele, prietenul și colegul meu arhidiaconul Lavrentie Țurcanu, pe care lam întâlnit prima dată în anul 1993. Pe atunci, amândoi eram frați în mănăstire: el la Neamț și eu la Roman. Alături de protos. Ioachim (Ioan) Ceaușu, neam prezentat la Mănăstirea Neamț pentru a susține admiterea la Seminar.

Cu drag îmi amintesc vorbele fratelui Lucian (Lavrentie), care îmi spunea că sa înscris la admitere pentru a împlini votul ascultării față de părintele lui stareț, vot pe care avea săl depună ceva mai târziu, în vremea arhimandritului Irineu Chiorbeja. Era de o smerenie desăvârșită, iar chipul inocent dovedea o frumoasă și mult plăcută simplitate.

Ospitalier din fire, după ore, ne invita să mai stăm de vorbă sau să ne dea ceva de mâncare. Avea o bucurie aparte când stăteam în viețuire armonioasă și când luam cuvânt de folos de la părinții mult experimentați în cele duhovnicești.

Tineri și plini de speranțe, am parcurs anii de studii întro unitate frățească, cu drag și râvnă față de cele sfinte. Viața nea despărțit, astfel încât eu și părintele Ioachim am ajuns la Iași, iar părintele Lavrentie a rămas statornic, slujindul cu responsabilitate și pe următorul stareț. De acum fusese hirotonit ierodiacon și ocupa funcția de șofer. Era un om discret și vesel. Niciodată nui vedeai tristețea pe chip.

În ultimii ani, a purtat cu demnitate și nădejde în judecata lui Dumnezeu o boală foarte grea. Am rămas surprins de seninătatea cu care ma anunțat că are cancer. Nu sa plâns deloc și mia spus să mă rog pentru el. Chiar și când boala îi măcina trupul, avea puterea să zâmbească și să spună că Maica Domnului îl păzește. Cu siguranță că rugăciunea sinceră și îndurerată, pe care o făcea mereu în fața icoanei făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare de la Mănăstirea Neamț, nu a rămas neascultată!

Dumnezeu să te ierte, părinte și frate drag, Lavrentie arhidiaconul!”