de Paul Panainte
Sătul până peste cap de presa mioritică teleghidată, super-exasperantă, toxică și generos plătită din banii noștri, îmi arunc privirea, ca de obicei, și peste a altora să văd ce minciuni se mai spun și prin alte părți. Absolut întâmplător nimeresc peste o polemică declanșată recent tocmai pe malurile Senei. Mai exact, este vorba de un oarecare Bernard-Henri Levy, un nume nu prea cunoscut pe la noi, dar o voce proeminentă a societății contemporane din Hexagon. Monsieur Levy ăsta, mare filozof, scriitor, publicist, șamd s-a pronunțat mai deunăzi despre coronavirus, că tot este un subiect de veșnică actualitate. Dar mai bine redau ce a zis omul, în câteva cuvinte, că așa-s filozofii, nu le trebuie multe să se facă înțeleși: „Moliere a inventat bolnavul imaginar! Iată că a venit timpul bolii de care n-ai habar, care va să zică asimptomatică și de aceea încă mult mai periculoasă, care te face vinovat de o boală fără să fii bolnav! Absurditate medicală! La pachet promoțional moral și politic! Crimă împotriva spiritului!”, mesaj însoțit de hașhtag: „acest virus care te înnebunește”!
Acuma, dacă nea Levy sau compere Levy, cum i-ar zice Balzac, ar fi avut „șansa” să se exprime direct pe Dâmbovița, ar fi fost repede „liniștit”! Îi și văd pe Johannis, Orban, Tătaru, Arafat și Rafila, toți cu o falcă în pământ și măștile până la sprâncene să-l linșeze pe eretic! Apoi, măcinat mărunt de dulăii grei din televiziuni, începând cu Cristian Tudor Popescu, acest guru (cu k) de opinie națională vorbind apăsat, pițigăiat și scărpinându-se pe chelie! Ei bine, în Franța lucrurile nu se petrec ca pe la noi, pe acolo părerile și libertățile cetățenești sunt ceva mai respectate. Aici, déjà vu, au pățit-o câțiva, nu chiar alde neica-nimeni care au îndrăznit, timid să-și exprime dubiile, legitime. Au fost catalogați imediat drept ignoranți, tâmpiți, pesediști și luați și în colimator pentru zădărnicirea combaterii bolilor! Exact ca pe timpul lui Robespierre și Danton, cu tot cu ghilotină, astăzi mediatică!
Interesant că același subiect al coronavirusului a declanșat firesc și alte discuții, din care cea mai interesantă e aceea că pandemia (reală sau nu), îi aduce pe guvernanții de pretutindeni la limita dictaturii! „Covidul a făcut ce dictatorii lumii au visat”, sunt de acord politologii francezi! Cu alte cuvinte, asta înseamnă că sub pretextul măsurilor sanitare, guvernanții pot forța nota și încerca restrângerea libertăților individuale și colective ale cetățenilor!
Nu știu alții cum sunt, dar eu prefer să rămân vigilent! Când te legi de „my freedom”, devin mai violent ca Mel Gibson în „Braveheart”. Dacă am suflat în ciorba fierbinte a lui Dragnea, mai abitir am să suflu în iaurtul lui Orban, un personaj care a demonstrat doar în câteva luni că nu prezintă niciun dram de încredere! Și când te gândești că acum câteva luni i-aș fi dat votul meu necondiționat (vecinii mei sunt martori) înseamnă că îngerii păzitori chiar există!
Dar, revenind la Bernard-Henri Levy, deși clar că nu mă bucur de aceeași notorietate, ca să nu mai vorbesc despre profunzimea spiritului, eu fiind un biet cetățean lambada, de regulă obedient și plătitor de taxe, am descoperit, șocat, că am aceeași părere ca și filozoful! Și ca mine par a mai fi mulți, chiar foarte mulți, dar proști, cum zice Orban cu neobrăzare, proști, dar mulți, ar zice Vodă Lăpușneanu.
Tupeul guvernanților e întins la maximum, n-ar fi prima dată, ne-am obișnuit, istoria însă a arătat deseori că, să ignori „prostimea” poate fi o greșeală fatală. Parafrazându-l pe Creangă: „dracu’ în curu’ prostului zace”!
Așa că, eu, care am dus deja câteva decenii pe cocoașă bazat doar pe simțurile proprii, auz, văz, pipăit, miros și gust (eructații și flatulații extrasenzori), pe instinct și pe un strop din chintesența umanității sorbit din vrafurile de cărți citite pe nerăsuflate și de-a valma, prefer să cred în ce văd în jurul meu, decât în vrăjelile lui Nelu „Apendicită” Tătaru, un doctoraș mediocru aterizat printr-un concurs de împrejurări de mare „bulan”, (dacă îmi permiteți exprimarea savantă din cartierul meu) tocmai pe scaunul de ministru al Sănătății! Dar ce vad în jurul meu? O viață cvasi-normală, aceeași oameni zi de zi, aceleași fețe, același ritm. Iadul e doar la televizor. Caut în dicționar: epidemie – extindere cu o frecvență neobișnuită a unei boli infecțioase la un număr mare de persoane dintr-o anumită localitate, regiune etc. Ok! Dacă mă uit pe canale, văd ziariști disperați să-și căștige leafa, care fac montaje mincinoase și prezintă mecanic niște cifre trimise de Tătaru să ne convingă de epidemie! Dacă cobor în stradă, să mă ierte Dumnezeu pentru sfânta mea ignoranță, dar nu e nici draku! Situația mă duce rapid cu gândul la basmul lui Andersen „Hainele cele noi ale împăratului”, care erau atât de sublime, că nici nu existau! Împăratul era în curul gol! La fel ca și boala asta, de a cărei existență se tot chinuie Orban, Tătaru și Turcan să ne convingă cu disperare! Dacă, întâmplător n-ar fi și super-interesați, zău că i-aș crede!
La început a fost o simplă răceală
Problema mea majoră e că parșiva de memorie refuză să mă lase! Și dacă e să derulăm cum s-au petrecut evenimentele în România cu covidul, la început acesta a fost perceput drept „o simplă răceală”, dacă e să-l cităm pe primul epidemiolog al țării, herr Klaus Johannis, părere publică exprimată în februarie! Taman în aceeași perioadă, mai exact pe 5 februarie, cădea guvernul Orban I prin moțiune de cenzură inițiată de PSD. Cum dom’ preș’dinte s-a încăpățânat să-l propună tot pe Ludovic, se profila o frumoasă criză politică. Numai că, un virus inodor, incolor, invizibil și perfid a vrut altfel! Herr Klaus, un saș destul de inteligent, de altfel, a prevăzut rapid potențialul micii entități și a promovat răceala aia simplă la nivelul de epidemie-pandemie, bineînțeles și în raport cu mersul confuz al evenimentelor pe planetă! Așa că, sub presiunea așa-zisei epidemii, iată-l pe Ludovic uns nesperat pentru a doua oară prim-ministru cu concursul întregii opoziții în spirit de solidaritate cu urgență sanitară! „Pupa-ț-aș Doamne tălpile”, ar fi spus ateul Orban văzând așa mare minune! Din punct de vedere politic a fost însă o greșeală capitală a PSD-ului, dar nu e treaba mea, nu mă doare capul, nici gâtul, nici temperatură n-am!
În perioada ce a urmat, martie-aprilie, nu cred că a existat careva să nu creadă în covid, cu excepția lui Sică-Mandolină, prim-ministru în carne și oase, și a lui Mitică Buzatu, un „vizionar” din Vaslui! Admonestat probabil de președinte pentru gafa enormă, din momentul onomasticii, Sică nu a mai fost văzut ulterior decât cu mască până la sprâncene! Probabil și doarme cu ea! Totuși, celebra fotografie a dezvăluit modul real, necenzurat al percepției peneliștilor vizavi de virus. Atunci când panica și confuzia își dădeau mâna ajungând la paroxism! Mulți minimalizează momentul, dar gestul lui Orban este semnificativ! Să fii pus prim-ministru ca să gestionezi o criză sanitară provocată de un virus pe care tu nu dai doi bani? Ia gândiți-vă! Tu știi că virusul nu e periculos, dar ții în casă 20 de milioane de români? Blochezi o țară întreagă? Și uite așa, dragii moșului, au rămas la putere Sică și Raluca cu ajutorul nesperat al covidului 19 sau sars-cov 2, că draku le mai înțelege, dar lăsate parcă înadins să sporească confuzia!
Acum, dacă stăm drept și judecăm strâmb, și ne-am pune în locul lui Klaus și Lodovico, cum să nu te gândești în luna mai, când expira urgența, cum naiba să faci să rămâi să mai conduci căruța? Cum să lași cio-la-nul pe mâna lui Cio-la-cu? Atâtea oportunități, bănuțul gros pe masă și mai ales cu pole position la organizarea alegerilor! Păi care să fie prostul să nu pună în balanță toată această măreață perspectivă? Dar cum să procedezi când ești în minoritate parlamentară? Covid, of course, îndrăznesc eu, cu obstinație! Și dă-i și luptă și astfel chiar din 16 mai, prima zi de relaxare, al naibii covid, în loc să scadă, a început să crească! La noi. Doar la noi. În Europa, nu! Fără niciun preaviz!
Halucinant! Mai ales că până atunci guvernanții susțineau contrariul și că „stăm rezonabil”. Nimeni n-a înțeles atunci jocul ăsta periculos! Ulterior Johannis parcăa vrut să se justifice lăudându-se cu niște bani care vor veni în următorii 100 de ani.
Cei patru evangheliști au fost trei, Luca și Matei!
Așa și cu banii lui Klaus, cele 80 de miliarde sunt, de fapt 19,6, acordați în raport cu numărul locuitorilor! Restul, prevăzuți în bugetul pe 2021-2027! Păi, băi nea Orban, nu sunteți voi atât de deștepți și nici noi atât de proști pe cât ne credeți! Nu suntem câinii lui Pavlov să salivăm și să dăm din coadă la comandă când vreți voi! Păi cine poate să-l verifice pe Tătaru sau pixul lui sau mușchiul lui? Problema e că această abordare egoistă menită să mențină PNL cât mai mult la guvernare a adus multă suferință și disperare în rândul românilori. Rămași fără slujbe sau cu probleme la deplasarea în Europa!
Agasați și iritați de niște reguli tâmpe
Așa cum Toma Necredinciosul n-a crezut în Isus, deși a fost de față la minunile făcute de acesta, permiteți-mi să nu cred nici eu în Tătaru, deși a făcut și ăsta un miracol: nu se mai moare de cancer în România!! De aceea eu zic să lăsăm covidul, să lăsăm vaccinul, mai bine ne-am focaliza pe ciumă! Am avut roșie, acum avem galbena! Indiferent de culoare, se pare că de ciumă nu mai scăpăm!
Aș vrea să trag o concluzie, dar mulți îmi vor spune că imaginația mea e bolnavă, de cetățean frustrat căruia i se pare că îi sunt atinse drepturile și libertățile! Bineînțeles că realitatea e cu totul alta! Ei, politicienii de la guvernare, sunt oameni onești, exemple de moralitate, cărora nu le stă gândul la funcții, la salarii babane, la șpăgi, la comisioane, la mize politice, la ciolan! Ei se gândesc doar la noi, la oameni, la sănătatea noastră, nu-i așa?
