Premierul Ilie Bolojan „intervine” pentru a ţine sub control scumpirea preţului la carburanţi prin măsuri care aruncă povara pe simplii cetăţeni şi pe distribuitori. Motorina s-a scumpit cu 25% şi, până acum, singura intervenție reală este OUG nr. 19/2026, care ar reduce prețul cu 5 până la 15 bani pe litru. Noul set de măsuri anunţat de Ilie Bolojan prevede o reducere a accizei la motorină, nu însă şi la benzină, pentru că, deh!, este folosită în special la autoturismele particulare ale românilor. „Deci, simplii cetăţeni vor suporta în continuare scumpiri, asta pe lângă scumpirile în lanţ la toate produsele datorate creşterii costului transportului şi a proceselor de fabricaţie”, arată deputata Raisa Enachi, într-un document adresat Camerei Deputaţilor în care critică aşa zisele măsuri ale Guvernului împotriva scumpirii carburanţilor.
Vă prezentăm declaraţia de presă a deputatei Raisa Enachi (neafiliat):
„Creşterea preţurilor la carburanţi şi limitele soluţiilor actuale
Un plin de motorină costă astăzi cu peste 25% mai mult decât în urmă cu doar trei luni. Această creştere nu mai poate fi privită ca o simplă variaţie de piaţă, ci ca o presiune reală şi constantă care se resimte direct în bugetul fiecărui român şi, în lanţ, în toate preţurile din economie, de la transport până la produsele de bază.
Guvernul discută astăzi un nou pachet de măsuri privind preţurile la carburanţi.
Până în acest moment însă, singura intervenţie concretă rămâne OUG nr. 19/2026, al cărei efect estimat este de doar 5–15 bani pe litru, într-un context în care scumpirea totală depăşeşte 2 lei. Această disproporţie ridică o întrebare legitimă privind eficienţa reală a măsurilor adoptate până acum. Orice nouă decizie nu mai poate fi evaluată după intenţii sau anunţuri, ci strict după impactul concret la pompă, pentru că reducerile marginale nu schimbă realitatea pe care oamenii o resimt zilnic.
În realitate, scumpirea nu este doar rezultatul unui context extern, ci şi al modului în care este construit preţul final. Vorbim despre un lanţ în care cotaţiile internaţionale, marjele comerciale şi taxele statului se adună şi se amplifică reciproc, fără o intervenţie reală pentru echilibrare. Atunci când preţul creşte, fiecare verigă din acest lanţ încasează mai mult, iar lipsa unei intervenţii reale nu mai poate fi privită ca o simplă omisiune, ci ca o alegere care transferă integral costul către populaţie.
Diferenţa devine evidentă atunci când privim măsurile adoptate în alte state europene. În Polonia, TVA-ul la carburanţi a fost redus de la 23% la 8% şi s-a intervenit inclusiv asupra preţului final. În Italia, acciza a fost redusă cu aproximativ 0,25 euro pe litru, iar în Spania au fost alocate miliarde de euro pentru a proteja populaţia şi economia de impactul scumpirilor. În România, în schimb, s-a ales plafonarea unui adaos comercial care nici măcar nu reprezintă cauza principală a creşterii preţului.
În acelaşi timp, statul român a încasat mai mult din fiecare scumpire, deoarece TVA-ul creşte automat odată cu preţul. Chiar premierul a recunoscut acest mecanism şi a promis că surplusul va fi returnat cetăţenilor prin reducerea accizei. Până în prezent însă, această promisiune nu a fost pusă în practică.
În final, realitatea este simplă şi nu mai poate fi ascunsă în explicaţii despre „contextul internaţional”. Companiile câştigă mai mult, statul încasează mai mult, iar cetăţenii plătesc mai mult. Iar singura intervenţie oferită până acum acoperă, în cel mai optimist scenariu, cel mult 15 bani dintr-o scumpire de peste 2 lei pe litru. Nu este o soluţie reală, ci doar o intervenţie de faţadă într-o problemă care afectează deja, în mod direct, fiecare familie din România”.
