Producătorii, importatorii, distribuitorii și comercianții din județ intră sub incidența noului cadru european privind ambalajele și deșeurile de ambalaje. Regulamentul PPWR pune obligații pe întregul lanț de aprovizionare, de la proiectarea și reciclabilitatea ambalajului până la documentația de conformitate și trasabilitate. În cazurile de neconformitate, consecințele pot merge până la oprirea comercializării, retragerea sau, în anumite situații, rechemarea produselor.
Firmele din județ care produc, importă, distribuie sau comercializează produse ambalate trebuie să acorde atenție noului cadru european privind ambalajele și deșeurile de ambalaje. Începând cu 12 august 2026 devine aplicabil Regulamentul european privind ambalajele și deșeurile de ambalaje – Packaging and Packaging Waste Regulation (PPWR), care introduce obligații pentru operatorii economici de pe întregul lanț de aprovizionare.
Schimbările sunt relevante și pentru economia județului, unde funcționează numeroase firme din industria alimentară, comerț, distribuție, HoReCa sau alte activități în care produsele ambalate reprezintă o componentă importantă.
Nerespectarea cerințelor poate avea consecințe importante pentru companii, inclusiv imposibilitatea comercializării unor produse sau retragerea lor de pe piață.
Ce se schimbă pentru firme
Una dintre schimbările importante aduse de PPWR este faptul că responsabilitatea privind conformitatea nu se oprește la fabricant.
Obligațiile sunt distribuite pe întregul lanț de aprovizionare, ceea ce înseamnă că importatorii, distribuitorii și comercianții trebuie, la rândul lor, să verifice anumite elemente de conformitate înainte ca produsele ambalate să ajungă sau să rămână pe piață.
Pentru mediul de afaceri implicațiile pot apărea atât în cazul companiilor care produc și ambalează bunuri în județ, cât și în cazul celor care importă sau distribuie produse provenite din alte state.
Regulamentul european pune accent pe proiectarea ambalajelor astfel încât acestea să poată fi reciclate și să faciliteze, acolo unde este cazul, reutilizarea.
Companiile trebuie să urmărească limitarea volumului și greutății ambalajelor la ceea ce este necesar pentru produs.
Pentru anumite categorii de ambalaje din plastic sunt prevăzute cerințe referitoare la un conținut minim de material reciclat.
Noul cadru european urmărește și extinderea reutilizării și reumplerii ambalajelor în sectoarele vizate, precum și limitarea utilizării unor substanțe PFAS în anumite ambalaje care intră în contact cu alimentele.
PFAS reprezintă o categorie de substanțe chimice utilizate inclusiv pentru proprietățile lor de rezistență la apă și grăsimi, dar care ridică probleme din cauza persistenței în mediul înconjurător.
Noi reguli privind etichetarea și ambalajele de unică folosință
PPWR prevede și dezvoltarea unui sistem armonizat de etichetare a ambalajelor și containerelor destinate colectării deșeurilor.
Totodată, anumite formate de ambalaje de unică folosință vor fi restricționate sau interzise, în condițiile și la termenele stabilite de regulament.
Este important ca firmele să urmărească atent calendarul concret al PPWR: aplicarea generală a regulamentului începe la 12 august 2026, însă nu toate obligațiile și țintele prevăzute de acesta produc efecte simultan. Pentru o serie de cerințe sunt prevăzute termene ulterioare și perioade de tranziție.
Fabricantul are responsabilitatea principală
În noul sistem, fabricantul poartă responsabilitatea principală pentru conformitatea ambalajului.
Acesta trebuie să realizeze evaluarea conformității, să întocmească documentația tehnică necesară și declarația UE de conformitate și să se asigure că ambalajul respectă cerințele aplicabile înainte de introducerea sa pe piață.
Pentru producătorii care folosesc ambalaje pentru produsele pe care le comercializează, noile cerințe fac necesară o verificare atentă a obligațiilor care le revin în funcție de poziția ocupată în lanțul economic.
Ce obligații au importatorii
Importatorii trebuie să se asigure că ambalajele produselor introduse pe piața Uniunii Europene respectă cerințele PPWR.
În cazul produselor provenite din state din afara UE, aceștia trebuie să verifice existența documentației tehnice și a declarației UE de conformitate, în condițiile prevăzute de regulament.
Obligații concrete revin și distribuitorilor
Înainte de punerea produselor la dispoziție pe piață, aceștia trebuie să acționeze cu diligența impusă de regulament și să verifice existența documentelor și informațiilor obligatorii.
Un distribuitor nu ar trebui să comercializeze un produs atunci când știe sau ar trebui în mod rezonabil să știe că ambalajul acestuia nu respectă cerințele PPWR.
Mai mult, în anumite împrejurări, un importator sau distribuitor poate ajunge să fie considerat fabricant. O asemenea situație poate apărea, de exemplu, atunci când produsul este introdus pe piață sub marca proprie sau când ambalajul este modificat într-un mod care poate influența conformitatea.
Declarația UE de conformitate devine un document-cheie
Un element important al noului sistem este declarația UE de conformitate.
Prin acest document, fabricantul își asumă responsabilitatea pentru respectarea cerințelor aplicabile ambalajului. Declarația trebuie susținută prin documentația tehnică aferentă și pusă la dispoziție în condițiile prevăzute de regulament.
Din punct de vedere practic, documentele de conformitate vor trebui gestionate de-a lungul lanțului de aprovizionare, iar importatorii și distribuitorii vor avea nevoie de proceduri prin care să poată demonstra efectuarea verificărilor care le revin.
Pentru companii, aceasta poate însemna revizuirea contractelor cu furnizorii, a procedurilor interne și a documentelor solicitate partenerilor comerciali.
Ce riscă firmele care comercializează produse în ambalaje neconforme
Consecințele neconformării pot avea atât efecte financiare, cât și comerciale.
În funcție de abatere și de sistemul de sancțiuni aplicabil, operatorii economici se pot confrunta cu interzicerea introducerii sau punerii la dispoziție pe piață a produselor în ambalaje neconforme.
În alte situații poate fi necesară retragerea produselor afectate și adoptarea unor măsuri pentru remedierea problemelor constatate.
Pentru cazurile mai grave poate interveni inclusiv rechemarea produselor deja ajunse la clienți.
Regulamentul lasă statelor membre responsabilitatea stabilirii regimului sancționator național, astfel că nivelul concret al eventualelor amenzi trebuie urmărit în legislația și actele de aplicare din România.
