„Într-o piață în care cererea pentru carburant este rigidă, pentru că nici transportatorul, nici agricultorul, nici întreprinderea și nici cetățeanul care depinde de automobil nu își pot reduce instantaneu consumul atunci când prețul crește, orice adaos care depășește justificarea economică normală se transformă într-o rentă extrasă din imposibilitatea consumatorului de a se retrage din piață, iar statul, prin fiscalitatea procentuală aplicată aceluiași preț, ajunge să beneficieze la rândul său de această creștere”, explică deputata Raisa Enachi într-o analiză economică.
„La un consum anual de aproximativ 8 miliarde de litri, taxarea carburanților funcționează ca una dintre formele cele mai stabile de extracție fiscală asupra economiei reale, tocmai pentru că se aplică unui consum greu substituibil și cu transmisie directă în costurile de producție, transport și distribuție, iar atunci când dintr-un litru vândut cu peste 10 lei statul ajunge să absoarbă, direct și indirect, o sumă care gravitează în jurul a 6 lei, dimensiunea acestei prelevări nu mai poate fi tratată ca un detaliu fiscal, ci ca o opțiune de politică economică prin care mobilitatea, producția și consumul devin surse permanente de finanțare a bugetului”, arată deputata Raisa Enachi într-o postare pe pagina sa de socializate.
„Cu atât mai problematică devine această arhitectură atunci când prețul de la pompă nu mai evoluează exclusiv în raport cu petrolul, cursul de schimb și costurile obiective de aprovizionare, ci apare suspiciunea că, în anumite perioade, el este împins suplimentar în sus prin majorarea marjelor comerciale, ipoteză pe care nici Consiliul Concurenței nu o exclude în analiza scumpirilor din ultimele zile, autoritatea verificând dacă operatorii au profitat de intervalul anterior reintroducerii plafonării adaosului comercial”, spune parlamentarul, explicând că „într-o piață în care cererea pentru carburant este rigidă, pentru că nici transportatorul, nici agricultorul, nici întreprinderea și nici cetățeanul care depinde de automobil nu își pot reduce instantaneu consumul atunci când prețul crește, orice adaos care depășește justificarea economică normală se transformă într-o rentă extrasă din imposibilitatea consumatorului de a se retrage din piață, iar statul, prin fiscalitatea procentuală aplicată aceluiași preț, ajunge să beneficieze la rândul său de această creștere”.
„De aici rezultă o întrebare care nu mai este doar fiscală, ci profund politică, dacă din taxarea carburanților se colectează lunar miliarde de lei, dacă cetățeanul plătește peste 10 lei pentru un litru de motorină, dacă transportul și producția transferă mai departe aceste costuri în prețurile tuturor bunurilor, iar asupra formării prețului planează chiar suspiciuni privind majorarea artificială a unor marje comerciale, ce face, în mod concret, statul român cu toți acești bani și de ce povara dezechilibrelor sale bugetare continuă să fie așezată tocmai asupra celor care produc, transportă, muncesc și consumă?”, este întrebare la care ajunge, în analiza sa, parlamentarul vasluian.
