„Cum am ajuns să găsim resurse financiare atunci când este vorba despre obligațiile externe, în timp ce pentru propriile noastre priorități: spitale, școli, infrastructură, agricultori, pensionari sau tineri, ni se spune, de prea multe ori, că „nu sunt bani”?”, este o întrebare pe care și-o pun mulți români și un subiect pe care îl abordează deputata Raisa Enachi.
„Țara contribuie an de an la bugetul Uniunii Europene, iar solidaritatea între statele membre este un principiu pe care îl respectăm, dar nu înaintea interesului național. În bugetul pentru 2025, contribuția totală a României este estimată la aproximativ 17,89 miliarde de lei, circa 3,6 miliarde de euro, iar din această sumă aproximativ 64,7 milioane de lei reprezintă contribuția la mecanismul european prin care sunt acoperite o parte din costurile dobânzilor pentru sprijinul financiar acordat Ucrainei”, explică deputata Raisa Enachi, care abordează un subiect delicat, pe care, deși mulți români îl au în minte, puțini politicieni au curajul și disponibilitatea de a-l aborda.
„Însă întrebarea pe care mulți români o pun este una firească: Cum am ajuns să găsim resurse financiare atunci când este vorba despre obligațiile externe, în timp ce pentru propriile noastre priorități: spitale, școli, infrastructură, agricultori, pensionari sau tineri, ni se spune, de prea multe ori, că „nu sunt bani”?”, spune Raisa Enachi, care subliniază că „solidaritatea nu ar trebui să însemne sacrificarea interesului național”.
„Noi avem dreptul de a susține partenerii europeni, dar avem aceeași obligație morală și constituțională de a proteja propriii cetățeni și de a investi cu prioritate în dezvoltarea lor”, declară parlamentarul vasluian, arătând că „în 2026, Uniunea Europeană continuă să aloce fonduri importante pentru sprijinirea Ucrainei prin bugetul european și prin instrumentele dedicate create în acest scop”.
„Tocmai de aceea este legitim să cerem aceeași determinare și aceeași capacitate de mobilizare atunci când vine vorba despre nevoile României”, spune Raisa Enachi, care, în acest context, întreabă: „Încotro ne îndreptăm?”.
Iar răspunsul vine sub forma unui alte întrebări: „Spre o Europă în care responsabilitatea față de parteneri merge mână în mână cu responsabilitatea față de propriii cetățeni sau spre una în care românii sunt chemați mereu să contribuie, dar așteaptă prea mult pentru ca propriile lor probleme să devină o prioritate?”.
„Aceasta nu este o întrebare împotriva cuiva, este o întrebare despre echilibru, responsabilitate și respect față de cetățenii României”, ține să sublinieze parlamentarul.
