Poți avea două contracte de muncă cu 8 ore fiecare? Ce spune legea

Legislatia muncii din Romania permite incheierea mai multor contracte individuale de munca in acelasi timp, insa cu anumite conditii si limite ce tin de durata timpului de munca. Acest articol clarifica reglementarile in vigoare privind cumulul de contracte de munca, oferind opiniile specialistilor, relevante atat pentru angajati, cat si pentru angajatori. 

Cate ore poti lucra pe zi legal?

Potrivit art 112 si 114 din Codul Muncii, pentru salariatii angajati cu norma intreaga, durata standard a timpului de munca este de 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana. Durata maxima legala, inclusiv orele suplimentare, nu poate depasi 48 de ore pe saptamana.

Prin exceptie, timpul de munca poate depasi acest prag, cu conditia ca media orelor lucrate, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu fie mai mare de 48 de ore pe saptamana.

Pentru anumite activitati sau profesii, reglementate prin contractul colectiv de munca aplicabil, aceasta perioada de referinta poate fi negociata pana la maximum 6 luni, cu respectarea prevederilor legale in vigoare.

ATENTIE!

Codul Muncii NU stabileste numarul maxim de ore ce pot fi prestate intr-o zi de un salariat pentru angajatori diferiti, prevederile sale referitoare la programul de lucru vizand exclusiv timpul de munca derulat in cadrul unui singur contract individual de munca. Prin urmare, in cazul cumulului de functii, specialistii in legislatia muncii spun ca restrictiile privind durata maxima de 40 de ore pe saptamana si, respectiv, 48 de ore (inclusiv orele suplimentare) nu mai sunt aplicabile. 

Poti avea 2 contracte de munca cu 8 ore?

Conform art. 35 din Codul Muncii, orice salariat are dreptul de a lucra pentru unul sau mai multi angajatori, in baza unor contracte distincte si fara suprapunerea programului de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea. Niciun angajator nu poate aplica un tratament nefavorabil salariatului care isi exercita acest drept. 

Totusi, in anumite sectoare de activitate, exista restrictii specifice privind cumulul de functii, in special in domeniul public.

Atunci cand vorbim despre cumulul de functii, Codul Muncii nu prevede o limitare globala a numarului de ore pe zi sau pe saptamana pentru toate contractele cumulate. Reglementarile privind durata timpului de munca – respectiv 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana (sau maximum 48 de ore cu ore suplimentare) – se aplica fiecarui contract in parte, nu cumulat. De asemenea, legislatia muncii nu impune o perioada obligatorie de pauza intre activitatile prestate in baza a doua sau mai multe contracte de munca distincte.

Prin urmare, din punct de vedere legal, specialistii in legislatia muncii spun ca o persoana poate avea chiar doua functii cu norma intreaga, la angajatori diferiti, atata timp cat programul de lucru nu se suprapune, iar prestarea activitatilor este realizata in mod corespunzator pentru ambii angajatori. Salariatul are obligatia sa declare locul unde considera functia de baza. 

ATENTIE! 

Desi un salariat poate munci la mai multi angajatori fara limita de ora, este recomandabil ca acesta sa-si evalueze corect capacitatea de munca si timpul de odihna, pentru a evita riscurile asupra sanatatii sau calitatii activitatii.

Indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate in cazul cumului de contracte

Daca un salariat care lucreaza la mai multi angajatori intra in concediul medical, sistemul de calcul si plata a indemnizatiei de asigurare sociala de sanatate functioneaza independent pentru fiecare raport de munca. 

Conform art. 33 din OUG 158/2005 si art. 58 din Normele metodologice aprobate prin OMS 15/2018, fiecare angajator la care este indeplinit stagiul minim de asigurare de 6 luni calculeaza si plateste indemnizatia corespunzatoare, folosind ca baza de calcul exclusiv venitul realizat la respectivul loc de munca.

Asadar, indemnizatia se calculeaza separat pentru fiecare raport de asigurare, fara a se cumula veniturile de la diferiti angajatori. 

Iata ce alte aspecte importante trebuie sa stie angajatorii:

1. Certificatul medical. In ceea ce priveste certificatul de concediu medical necesar pentru plata indemnizatiilor, primele doua exemplare originale ale documentului se prezinta spre calcul angajatorului la care asiguratul are venitul cel mai mare. La ceilalti angajatori se prezinta exemplare in copii certificate de catre medicul care a eliberat certificatul.

Pe copiile certificate se va inscrie „Conform cu originalul“ si se va aplica parafa si semnatura medicului curant, precum si, dupa caz, parafa si semnatura medicului sef de sectie, in cazul concediului medical acordat la externare pentru o perioada mai mare de 7 zile. 

2. Stagiul de cotizare. Stagiul de cotizare necesar pentru acordarea concediilor medicale si indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate este reglementat prin OUG 158/2005, care stabileste la art. 7 un stagiu minim de asigurare de 6 luni realizate in ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acorda concediul medical. Neindeplinirea acestui stagiu minim determina pierderea dreptului la beneficiile respective, angajatorul neputand efectua plata indemnizatiei in lipsa conditiei de stagiu. 

Daca nu au fost realizate venituri in ultimele 6 luni anterioare acordarii concediului medical, legea prevede ca stagiul se considera indeplinit daca prin insumarea perioadelor din ultimele 12 luni se obtine un numar de zile de asigurare cel putin egal cu numarul total de zile lucratoare din ultimele 6 luni anterioare producerii riscului. Constituirea stagiului minim de asigurare poate include si perioadele asimilate stagiului de asigurare enumerate la art. 8 alin. (2) din OUG 158/2005, care se adauga la perioadele efective de cotizare. 

3. Codul indemnizatiei de asigurari sociale de sanatate. Acesta este important atat din perspectiva stagiului de asigurare, cat si din cea a modului de calcul si de suportare al indemnizatiei.

Astfel, potrivit art. 9 din OUG 158/2005, asiguratii au dreptul, la concediu si indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, fara indeplinirea conditiei de stagiu de asigurare in urmatoarele situatii:

In cazul urgentelor medico-chirurgicale (cod 06)

Pentru tuberculoza (cod 12), 

In cazul bolilor infectocontagioase din grupa A (cod 05)

Pentru neoplazii si SIDA (cod 14)

Pentru bolile infectocontagioase pentru care se impune masura izolarii prevazuta la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor masuri in domeniul sanatatii publice in situatii de risc epidemiologic si biologic (cod 51).

Ca procedura pentru plata indemnizatiilor de asigurare sociala de sanatate, angajatorul stabileste mai intai daca se indeplineste stagiul de cotizare. Apoi calculeaza indemnizatia de concediu medical in conformitate cu prevederile legii si o plateste.

Angajatorul care nu poate plati indemnizatia de concediu medical (deoarece nu este indeplinit stagiul de cotizare) va ponta salariata absent motivat, concediul medical tinand loc de motivare pentru lipsa de la orele de program.

Repausul zilnic in cazul cumulului de contracte

Un aspect care trebuie avut in vedere la cumulul de contracte este repausul zilnic.

Mai exact, conform art. 135 din Codul Muncii, salariatii au dreptul intre doua zile de munca la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive. Prin urmare, in cazul unui salariat cu doua contracte individuale de munca la angajatori diferiti –  de exemplu unul cu norma intreaga (8 ore/zi, 40 ore/saptamana) si altul cu norma partiala de 4 ore pe zi – se pune problema daca cele 12 ore cumulate lucrate de salariat se supun regulilor privind repausul minim de 12 ore consecutive intre doua zile de munca.

Conform specialistilor in legislatia muncii, durata zilnica a muncii (12 ore/zi, cumulate) NU se supune regulilor privind repausul minim intre doua zile de munca. Asa cum am mentionat mai sus in acest articol, conform prevederilor art 35 din Codul Muncii, singurele conditii in cazul cumului de functii sunt ca programul de munca sa nu se suprapuna, iar prestarea muncii sa fie realizata in mod corespunzator pentru ambii angajatori.

Legislatia muncii nu instituie obligatia existentei unei pauze intre munca prestata in temeiul a doua sau mai multe contracte individuale de munca, restrictia respectiva se aplica in cazul cumului de functii la acelasi angajator.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.