Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui, alături de Consiliul Județean Vaslui, Facultatea de Istorie – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, vă invită să participați la conferința „Semnificația zilei de 24 ianuarie 1859 în istoria românilor”.
Evenimentul va avea loc 𝐣𝐨𝐢, 𝟐𝟐 𝐢𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟔, 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟐:𝟎𝟎, în Sala „Multimedia” a instituției noastre. Filmul conferinței va fi postat pe pagina de Facebook a Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui în data de 24 ianuarie 2026.
Conferința are ca scop aducerea în prim-plan a marelui act istoric de la 24 ianuarie 1859. Unirea Moldovei cu Țara Românească, prin dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a fost unul dintre cele mai vrednice fapte de pomenit din istoria neamului nostru.
Ziua de 24 ianuarie 1859 a reprezentat un moment de hotărâre luat din adâncul inimilor. Această zi, ziua biruinței noastre, așteptată de veacuri, a fost o stea călăuzitoare și purtătoare de noroc pentru neamul nostru.
Prezintă:
• Conf. univ. dr. Gabriel LEANCA, Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Organizatori:
• Prof. dr. Ramona Maria MOCANU, managerul Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui
• Dr. Mihai-Cristian ȘELARU, Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui
Muzeul Judeţean “Ştefan cel Mare” din Vaslui
La 24 ianuarie, sărbătorim unirea românilor și formarea României moderne, ceea ce pentru unii – „trotinetiștii curcubeici ai vremurilor noi” – este deranjant, din moment ce, în viziunea acestora, România ar trebui dizolvată, ștearsă, anulată. Firește, unirea nu a fost un act ideal. Ea nu a fost dorită de toată lumea și mai ales de o parte a elitei sociale și culturale moldovene, care se credea și se vedea marginalizată. Cuza, moldoveanul, a avut mare grijă să echilibreze lucrurile, dar nemulțumirile unei minorități din boierime și intelectualitate au continuat mult timp. Era și teama de înnoire la mijloc, dar mai ales o nostalgie după o glorie care nu se mai afla decât în anumite manuale și tratate de istorie. Moldova, singură și fără sprijin, fusese grav ciuntită: cam două treimi din țară era ocupată de țarii ruși și de împărații habsburgi, iar partea rămasă era privită de Europa civilizată drept turcească. Doar unirea putea face și reface puterea și putea salva țara. A pune în cauză o dată istorică fundamentală și a comenta malițios o înfăptuire deosebită este foarte ușor, fiindcă „analiști” de pripas avem destui! Este mai greu de cunoscut și de apreciat trecutul cu dorința de adevăr și cu încredere în puterea de discernământ a înaintașilor. Românii nu au făcut doar minuni în trecutul lor, deoarece trecutul este viață trăită, iar viața este cu de toate, cu bune și cu rele. Părerea mea.