Făcând o analiză a dezastrului din învățământul românesc, cu mulți elevi analfabeți funcțional, ori slab pregătiți, deputata Raisa Enachi observă faptul că un motiv pentru aceste lucruri ar fi și calitatea unora dintre dascăli. Dacă mulți dintre ei sunt profesori dedicați, care vin la clasă din vocație, nu din obligație, există însă mulți care consideră educația elevilor o simplă slujbă. Şi totuși cei din a doua categorie sunt în primele rânduri ale anunțatelor proteste ale profesorilor, neținând cont că manifestările de debut de an școlar sunt în primul rând pentru elevi, și nu pentru sindicaliștii nemulțumiți. „Boicot pe 8 septembrie? Pentru ce? Pentru performanțele elevilor sau pentru dezordinea din sistem?”, se întreabă deputata Raisa Enachi. „Poate, boicotul ar trebui să vină din partea elevilor, studenților, părinților, pentru că ei sunt cei sacrificați…”, consideră parlamentarul vasluian.
Debutul noului an se pare că va fi marcat de frământări sindicale ale cadrelor didactice, nemulțumite de măsurile de austeritate impuse de guvern. Între acestea, de ordin financiar: creșterea normei didactice și implicit mai puțină plată cu ora, în timp ce creșterea numărului de elevi din clase este mai la urma nemulțumirilor! Sindicatele din învățământ amenință cu boicotarea manifestărilor prilejuite de debutul noului an școlar și mitinguri de proporții, nefiind exclusă nici greva generală, care ar paraliza cursurile.
„Boicot pe 8 septembrie? Da, profesorii îl cer. Dar întreb: pentru ce? Pentru performanțele elevilor sau pentru dezordinea din sistem?”, se întreabă, într-un recent comentariu, deputata Raisa Enachi, care explică: „Să fim sinceri. Există profesori dedicați, care vin la clasă din vocație, nu din obligație. Care știu să explice, să inspire, să formeze. Dar sunt și mulți care povestesc bancuri în loc să predea, stau pe telefon în ore sau răspund ironic când un elev cere lămuriri: „Nu dau meditații”. Cum să mai aibă încredere elevii? Cum să-și mai caute drumul când o materie e predată de 3 profesori într-un singur an, iar școlile funcționează în 2–3 schimburi, înghesuind copiii ca pe o bandă de producție?”.
„Boicotul ar trebui să vină din partea elevilor, studenților, părinților”, crede parlamentarul vasluian, care continuă: Ei sunt cei sacrificați, victime ale unui sistem condus de un ministru care nu știe ce înseamnă școală în România reală”.
„Educația nu e un titlu de hârtie și nici o simplă „funcție” la catedră. E o responsabilitate. Iar dacă unii și-au uitat-o, să-i întrebe elevii: „Pentru ce ați intrat în învățământ?”, a mai declarat deputata Raisa Enachi.
Doamna deputat are dreptate! Profesorii dau vina pe părinți pentru loazele analfabete, iar părinții pe profesori! Ce sisteme de valori ar mai putea avea tinerii și copiii când în ziua de astăzi sunt admirați hoți, analfabeți, plagiatori, pupincuriști, maneliști și infractori de drept comun? Când cele mai citite știri sunt cele cu bârfe sordide, violuri și crime sinistre? Se răsucesc eroii neamului și Sfinții Închisorilor în morminte când văd cum a ajuns poporul ăsta! A cui credeți că e vina? A tuturor! Statisticile spun că 40% dintre tinerii absolvenți (licee + facultăți) sunt analfabeți funcționali! Când pui la catedră indivizi submediocri care nu-s în stare să obțină o notă onorabilă la examenele de definitivare, când au fost peste 30 de reforme ale învățământului începând din 1989 încoace fără să se îmbunătățească nimic, când nicio universitate românească nu mai este capabilă să se poziționeze în niciun clasament al celor mai prestigioase universități ale lumii fiind exclusă chiar și de pe ultimele locuri, când dascălii vor doar să fie cât mai bine remunerați dar fără performanțe notabile, atunci de unde rezultate bune și de unde excelență?
Dacă recensământul de după cel de-Al Doilea Război Mondial înregistra o incredibilă cotă de ignoranță, mai precis, din patru un neștiutor de carte, în socialismul de după martie ’65, de când a preluat Ceaușescu puterea (pentru că președinte a devenit în 1974), această infirmitate a României – analfabetismul – a fost încetul cu încetul eliminată. Cu ce ne confruntăm în actuala democrație, când se presupune că omul e liber și are acces la mult mai multă informație și la mai multă cultură, și la mai mult învățământ și la mai multe perspective comparativ cu anii de tristă amintire? Când oportunitățile sunt altele? Cu un regres formidabil! Și cu o „cultură” a banului înrădăcinată adânc în mințile copiilor și tinerilor atât la catedră cât și acasă. Și totuși, nu sădim valori, nu ne implicăm să scoatem din întuneric un popor, dar ne complăcem să căutăm continuu vinovații acestei decadențe, nedorind decât să arătăm cu degetul FĂRĂ să depășim situația și mai ales fără s-o îndreptăm.
Puii de lei din România au ajuns, prin exterminarea zvâcului neamului, un fel de pui de mâți, progresiști, epilați, pensați, manichiurați, drogați și cu gleznuța la vedere! Oare cine i-o fi educat astfel? Cum e posibil, să se ajungă dintr-un popor cu străbuni, cu înaintași, care au transformat naționalitatea română într-un motiv de fală și mândrie în lumea asta mare într-o populație de momâi? Și ne mai mirăm că am ajuns sclavi și marionete în mâinile occidentalilor?! Să nu vă mirați! Absolut deloc! Pentru că toate vin din lipsa de educație, din comoditate, din prostie pură adusă la rang de virtute, din aroganță și, îndeosebi, din lipsă de cultură. În tot ceea ce am enumerat aici PROFESORUL are rol URIAȘ! Deoarece a uitat să fie erou al luminii, plantat ca o santinelă de foc acolo unde zorile vieții se desprind din neguri. Adică, încă de la clasele primare.