La 1 aprilie 1941, la Fântâna Albă, sat din raionul Adâncata aflat la numai câteva sute de metri nord de frontiera Ucrainei cu România, în apropierea punctului de trecere a frontierei Vadu Siret, a avut loc un episod tragic și dramatic în istoria României, eveniment cunoscut sub numele de Masacrul de la Fântâna Albă. La trecerea a 83 de ani de la masacrul comis de sovietici, deputata de Vaslui Raisa Enachi a postat, un scurt remember: „Să nu uităm niciodată aceste evenimente și să ne străduim să construim un viitor mai bun, bazat pe respect și compasiune. Să nu ne uităm istoria!”.
Într-o postare de pe contul său de socializare, deputata vasluiană Raisa Enachi readuce în memoria noastră un tragic eveniment al istoriei românilor din Bucovina de Nord, petrecut în urmă cu 83 de ani:
„La 1 aprilie 1941, la Fântâna Albă, a avut loc un episod tragic și dramatic în istoria României. Acest eveniment este cunoscut sub numele de Masacrul de la Fântâna Albă. Masacrul de la Fântâna Albă a fost o confruntare violentă între forțele române și cele sovietice, care a avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În acea zi, patru sate din apropierea Fântânei Albe au fost martore la un conflict sângeros. Conform relatărilor, forțele sovietice au deschis focul asupra refugiaților români, inclusiv a femeilor, copiilor și bătrânilor care încercau să treacă granița în Bucovina de Nord, sute de oameni au fost uciși”, a postat deputata Raisa Enachi, care, cu această ocazie a făcut și un apel pentru comemorarea victimelor de atunci: „Această tragedie a lăsat o amprentă profundă în memoria colectivă a românilor și este considerată un simbol al suferinței și nedreptății. Trebuie să rămână vie amintirea celor care au pierit în acele momente tragice pentru a ne aminti de ororile războiului și a promova pacea și înțelegerea între popoare. Să nu uităm niciodată aceste evenimente și să ne străduim să construim un viitor mai bun, bazat pe respect și compasiune”, este apelul deputatei de Vaslui, Raisa Enachi.
„Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc la 1 aprilie 1941, în Bucovina de Nord unde între 2000 și 4000 de români care, în urma ultimatumului primit în luna iunie a aceluiași an, încercau să treacă granița din Republica Sovietică Socialistă Ucraineană (parte a URSS) în România, au fost uciși de către trupele sovietice (compuse în mare parte din grăniceri de etnie ucrainiană). Deși, potrivit unor date, nu au fost omorâți mai mult de 48 de civili, martorii locali au povestit despre un număr de victime mult mai mare, susținând că supraviețuitorii au fost torturați, executați sau îngropați de vii în morminte. Alți supraviețuitori ar fi fost luați pentru a fi torturați și uciși de către NKVD, poliția secretă sovietică” (conform site-ului Wikipedia, enciclopedia liberă).
