„Democrația” de 30%

Fotografia săptămânii – pentru că așa se numește rubrica la care am încadrat acest mini-articol („mini” pentru că nu sunt prea multe de spus) -, vine de la deputatul de Vaslui Raisa Enachi, care ne prezintă un instantaneu din Parlament României pe pagina sa de socialziare.

„Aleșii poporului la ora 10:00 au plen. Foarte mulți, din cei 330 de deputați – prezenți 98 deputați, în sală nu sunt atâția”, scrie Raisa Enachi.

Parlamentarul de Vaslui a dorit să arate cum se muncește în Parlamentul României, cât se participă, propunându-și, evident, să sublinieze o mare anomalie, și anume că …nici măcar 30% din „aleșii poporului” nu sunt la muncă la ora 10.  

Atât s-a putut! Într-o zi de miercuri, adică în plină săptămână de muncă, cum s-ar spune.

Dar dacă Raisa Enachi vrea să arate astfel anormalitatea, asta este o teză foarte ușor de combătut. De fapt, e mult mai ușor de demonstrat că asta e tocmai normalitatea, noua normalitate. Ba chiar că este cât se poate de „democratic” – după ultimele standarde, actualizate, ale așa zisei „democrații”. Prezenţa la vot la ultimele alegeri a fost de 31.84%, mai scăzută decât la alegerile parlamentare din 2016, 2012 sau 2008. Prin urmare, de ce ar trebui să fie prezenți în parlament mai mult de 30% dintre aleși?!

Iar acest 30% participare la vot este și el normal, atâta vreme cât, precum parlamentul miercurea, tot așa arată și întreaga viață politică românescă: goală de oameni, de caractere, de indivizi care să se ia în serios, care să-și respecte pozițiile, profesiile și misiunile asumate.

Totul se leagă în acest sens. Cu acest 30%, de fapt, se produce și reproduce ceea ce se numește „democrație” în România. De mai mult nici nu este nevoie, pentru că, dacă vă amintiți, pentru ultimul referendum, prezența obligatorie pentru a fi validat a fost redusă de la 50% la 30%. Așa zisa „democrație românescă” nu mai are nevoie de majorități (altădată considerate aproape sacrosante în funcționarea unei democrații autentice), are nevoie de 30% și …merge și așa.

30% este și proporția celor care au încredere în presă, potrivit ultimelor analize, o încredere oarbă și stupidăm, atâta vreme cât lipsa de profesionalism, oportunism și mai ales minciuna sunt practici curente ale presei naționale ușor de demonstrat.

30% a fost proporția celor care s-au înghesuit singuri să le fie injectate seruri experimentale, conferindu-i astfel statului destulă autoritate încât să- i oblige și pe ceilalți, prin măsuri pe cât de aberante, pe atât de tiranice, antidemocratice, să participe la acest experiment, a cărui rezultate de abia acum încep să se vadă, și s-ar vedea și mai bine dacă nu ar fi ascunse de aceeași presă stupidă, oportunistă și mincinoasă.  

30% au fost cei care au răspuns primii la recensământ autorecenzându-se, adică luând asupra lor ceea ce era o datorie a statului.

30% e proporția „magică” în „democrația” românească, iar în parlament nici nu putea fi altfel. Mai degrabă gândim așa, este mai logic și mai rațional.

Poporul nu mai votează, pentru că e plictisit, dezamăgit, dezgustat, debusolat. Poporul, în inteligența sa nativă, a înțeles deja că nu mai poate participa la această mascaradă cu numele pompos de „democrație”. Și nu se întâmplă numai în România…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.