Datoria politicienilor este să ne facă drumuri, parcuri, școli, neapărat turbine eoliene și, rar spre deloc, locuri de muncă, pentru că, oricum, mulți ne ducem zilele prin străinătăți. Datoria noastră este să cotizăm la greu cât vor ei. Datoria băncilor este să intervină în „finul acord democratic dintre voința poporului și cea a statului” și să ne facă viața amară. Din acest menage a trois se naște de fiecare dată un copil zglobiu, care crește într-un an cât alții în șapte. Se numește datorie publică.
La Vaslui datoria publică a ajuns la frumoasa vârstă de 12 ani, deja e obeză și este formată din două credite mari contractate de către Consiliul Județean (CJ) Vaslui.
Primul, și cel mai substanțial, este în valoare de 20 de milioane de euro și a fost contractat la 15 aprilie 2008 de la Dexia Kommunalkredit Bank – Viena, Austria, prin Banca Transilvania. Răposatul Vasile Mihalachi, președintele CJ Vaslui la acea dată, se dădea de ceasul morții prin conferințe de presă să convingă poporul că împrumutul este vital pentru drumurile județene mai mari și pentru reabilitarea rețelelor de apă.
„Reţeaua de apă canal este învechită, pe drumurile judeţene s-au făcut numai cârpeli în ultimii 40 ani. Acestea sunt într-o stare deplorabilă, de aceea, împrumutul este util. Altă soluţie pentru rezolvarea acestor probleme nu am fi avut, decât acest credit. Din bugetul propriu nu ne-am fi descurcat sub nicio formă. CJ are o capacitate de împrumut de 30 %, iar noi am împrumutat 23%, deci ne vom descurca fără probleme”, spunea la acea dată, pentru ziarul „Bursa”, Vasile Mihalache.
Culmea, în zilele noastre, politicienii se bat în campanie tot pe reabilitarea drumurilor și a rețelelor de apă, ca și cum nu s-ar fi făcut nimic. Ei, ceva tot s-a făcut: un grad de îndatorare care crește îngrijorător de mult, cu fiecare an, din cauza dobânzilor care, normal – ce să facă și ele?, – odată cu schimbarea guvernelor și crizele economice, cresc. În luna septembrie a acestui an, acesta ajunsese la 22.07% de la 7,19%, cât era în 2013. În acest ritm, logic și matematic, la 14 aprilie 2031, data la care trebuie plătiți toți banii, ajungem la un frumos 40% grad de îndatorare. La această dată, tabloul creditului de 20 de milioane de euro arată în felul următor: 17.906.410 euro plătiți către contractorii care trebuiau să ne reabiliteze drumurile și rețelele de apă, dobânzi plătite cumulat de 2.560.957,89 euro, rate la credit plătite în valoare de 8.400.538,02 euro și comisionul de acordare a creditului de 140.000 euro.
Fă-te frate cu CEC-ul până treci proiectele europene
Frate, frate, dar brânza europeană e scumpă și, dacă nu ai bani de ea, iaca te mai împrumuți și de la CEC Bank. În 2011, CJ Vaslui a contractat un împrumut pe 10 ani în valoare de 64.500.000 lei pentru a-și putea cofinanța proiectele europene de anvergură, cum ar fi cele de la Spitalul Județean de Urgență Vaslui. Teoretic, în decembrie 2021 trebuie achitată toată suma. Practic, dacă te uiți atent pe deciziile Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale, creditul de la CEC funcționează cumva în genul cardurilor de „credit de consum”, adică te ajută când ai nevoie, nu ești legat prin anumite rate lunare fixe, dar datoria la credit este una veșnic rostogolită până în momentul în care achiți tot ce ai luat, și care datorie, necontrolată, poate deveni ceva periculos pentru buzunarul public.
Spunem asta pentru că în documentele publice apare segmentul „Reîntregire facilitate de credit cumulat”, care la ora actuală a ajuns la 39.004.919,93 lei. Aceste tipuri de „reîntregiri” la credite sunt realizate după restructurarea creditelor prevăzută prin contractul bancar, restructurare care poate însemna o gamă largă de avantaje și dezantaje pentru cel care a contactat creditul. Cert este că, la această data, dobânzile plătite la creditul de la CEC Bank au ajuns la 3.436.314, 50 lei iar comisionul de gestiune al creditului este de 1.604.557,21 lei. Ce să-i faci, trebuie să trăiască bine și băncile! Lasă, noi să fim sănătoși, mulți și săraci!
