Uneori, cele mai înfricoșătoare povești nu au nevoie de monștri. E suficientă o casă veche și niște străini care apar la ușă susținând că au locuit cândva acolo. Pornind de la această premisă tulburătoare, Kliewer construiește un horror psihologic remarcabil. Aici, frica de necunoscut se împletește cu pierderea identității, spațiile familiare devin brusc amenințătoare, iar granița dintre realitate și iluzie se destramă complet.
Eve și Charlie cumpără o casă veche pe care vor să o renoveze și să o revândă. Planul pare simplu până când, în mijlocul unei furtuni violente de zăpadă, Thomas Faust își face apariția alături de familia sa, susținând că a copilărit în acel loc. Din politețe, Eve îi lasă să intre pentru o scurtă vizită – decizie care declanșează un adevărat coșmar.
Membrii familiei Faust nu se comportă ca niște musafiri, ci ca și cum s-ar fi întors la ei acasă. Știu detalii pe care n-ar trebui să le cunoască, își revendică camerele și povestesc amintiri imposibile. Iar când Charlie dispare misterios, Eve rămâne singură într-un spațiu în care realitatea se modifică de la o clipă la alta.
Premisa cărții insuflă imediat un sentiment profund de neliniște. Proprietatea devine treptat un personaj ostil, transformând un refugiu sigur într-un labirint imprevizibil. Cel mai mare atu al romanului este ambiguitatea: atmosfera claustrofobică menține o tensiune constantă și te forțează să te întrebi dacă evenimentele au o explicație supranaturală, dacă Eve este victima unei manipulări psihologice sau dacă propria ei minte cedează. Faptul că autorul refuză să ofere răspunsuri clare amplifică disconfortul și te face să pui sub semnul întrebării tot ceea ce citești.
Pe de altă parte, stilul fragmentat și inserțiile narative neconvenționale pot fi derutante, iar unele personaje secundare rămân slab conturate. Dacă preferi poveștile liniare, cu explicații logice și finaluri bine închegate, această lectură te-ar putea frustra.
„Am locuit cândva aici” este un horror psihologic excelent, care te sperie prin ceea ce bănuiești că s-ar putea întâmpla. Este o lectură remarcabilă, care îți invadează spațiul personal și te face să îți privești cu suspiciune propria locuință. Pentru că, uneori, cel mai înfricoșător lucru nu este să descoperi că un cămin ascunde un secret, ci să începi să te întrebi dacă tu mai aparții acelui loc.
Bibliotecar, Luciana Macovei
