„România se îndreaptă, sub conducerea lui Ilie Bolojan de la Palatul Victoria, către cel mai ridicat nivel de îndatorare anuală din istoria sa recentă”, spune deputata Raisa Enachi, care arată că aproximativ 275 de miliarde de lei urmează să fie contractate într-un singur an, „o sumă fără precedent, care ridică semne serioase de întrebare cu privire la sustenabilitatea finanțelor publice”.
„Acești bani nu provin dintr-o economie mai competitivă și nici din rezultate concrete ale unor reforme structurale, ci dintr-un model de guvernare care continuă să cheltuiască peste posibilitățile reale ale statului și să acopere dezechilibrele prin împrumuturi masive”, arată deputata Raisa Enachi, într-o declarație publică prin care avertizează asupra faptului că „fiecare miliard de lei atras prin datorie publică transferă povara către anii următori, limitează capacitatea de decizie a viitoarelor guverne și crește dependența României de finanțarea externă”. „Dincolo de dimensiunea alarmantă a sumei, dilema este lipsa unei asumări clare privind consecințele acestui model. Guvernul evită să explice cine va suporta costurile acestor împrumuturi, care este planul de reducere a deficitului și ce se va întâmpla atunci când capacitatea de îndatorare va fi atinsă. În locul unei comunicări oneste, se preferă menținerea unei aparente stări de stabilitate, în timp ce realitatea bugetară este împinsă către viitor”, declară parlamanetarul de la Partidul Republican.
„Mișcarea republicană consideră că îndatorarea de 275 de miliarde de lei într-un singur an nu poate fi prezentată drept stabilitate economică. Este, în fapt, o amânare costisitoare a deciziilor necesare, cu efecte directe asupra nivelului de trai, investițiilor publice și siguranței economice a României”, declară Raisa Enachi, concluzionând că „cetățenii au nevoie de responsabilitate fiscală, transparență și o strategie clară de dezvoltare, nu de datorii record care maschează lipsa de viziune și de reforme reale”.
Câtă vreme conducătorii noștri sunt tributari altor interese decât cele naționale, tot guvernări fără viziunea vom avea și după 100 de ani. Cum toată această datorie s-a făcut FĂRĂ consultarea cetățenilor și cum numai o mică parte din acești bani au ajuns la cetățenii de rând sub forma mascată a mitei electorale (firimituri azvârlite angajaților și pensionarilor în interminabilele campanii), căci grosul lor se regăsesc în veniturile nesimțite și în averile bugetarilor de lux (politruci, descurcăreți, foști și actuali securiști, magistrați, polițiști ș.a.m.d.), e clar că și pe meleagurile noastre ar trebui să fie activat un plan pentru confiscarea atâtor averi nejustificate și pentru pedepsirea tâlharilor cu ștaif, nicidecum prin metodele practicate astăzi care constau în tărăgănarea proceselor cu greutate și, în final, la prescrierea celor mai ticăloase fapte de corupție. Dar cine să conceapă acest program și cine să-l pună în aplicare? Că patrioți în adevăratul sens al cuvântului, care să pună țara mai înainte de toate, nu mai sunt.