Recent, o tânără din Teleorman a fost înjunghiată în faţa unei biserici, cu copilul de 3 ani în braţe. Tragedia era previzibilă, după ce autoritățile nu au intervenit, în ciuda apelurilor disperate ale familiei și a ordinului de protecție pe care victima îl avea pentru agresor. Deputata Raisa Enachi condamnă nepăsarea autorităților, care nu au pus în practică măsurile legale de protecție a victimelor și descurajare a agresorilor, care există. Parlamentarul vasluian a transmis Camerei Deputaților o declarație de presă, în care arată că „de ani întregi, politicienii vorbesc despre violenţa domestică din săli luxoase şi de la tribunele Parlamentului, unde se rostesc aceleaşi declaraţii, se fac aceleaşi poze şi se repetă aceleaşi promisiuni. Între timp, în satele şi oraşele României, femeile continuă să moară cu ordinul de protecţie în mână, ignorate de un stat absent şi de o clasă politică preocupată doar de funcţii şi imagine”.
Iată textul declarației de presă transmisă de deputata Raisa Enachi:
„De o lună încoace, vedem aceiaşi politicieni din PSD, PNL, UDMR, USR, AUR, POT şi SOS Ro cum se întrec în declaraţii despre „lupta împotriva violenţei domestice”. Îşi fac comisii peste noapte, votează structuri inutile, aplaudă frenetic şi se laudă între ei pentru „eficienţă”. Dar aceste comisii sunt doar locuri călduţe pentru privilegiaţi, eficiente doar în a consuma bani publici, nu în a salva vieţi. În realitate, nimic nu se schimbă.
În 2025, România a ajuns deja la peste 40 de femei ucise de foşti sau actuali parteneri. Fiecare lună aduce o nouă victimă. Fiecare caz este o dramă reală, o viaţă pierdută, şi copii rămaşi fără mamă. Și totuşi, în sălile puterii, discursurile continuă, în timp ce frica femeilor rămâne aceeaşi.
O femeie de 25 de ani din Teleorman a fost urmărită zile întregi de agresor, deşi avea ordin de protecţie. Familia suna disperată la 112. Răspunsul? „E drum public.” „Nu avem ce face.”
A fost înjunghiată în faţa unei biserici, cu copilul de 3 ani în braţe. Aceasta nu este o excepţie, este imaginea unui sistem care nu funcţionează. Un stat care nu intervine atunci când o femeie spune „mi-e frică” este un stat complice.
Adevărata schimbare nu se face în comisii, ci în teren. Cei care conduc trebuie să înţeleagă, nu mai e timp pentru discursuri. Soluţiile există, dacă există şi voinţă politică:
– Unităţi mobile de intervenţie 24/7, echipe mixte Poliţie cu asistenţi sociali şi psihologi, care să răspundă imediat apelurilor privind violenţa domestică.
– Monitorizare electronică reală a agresorilor cu brăţări GPS, funcţională în toată ţara, nu doar pe hârtie.
– Centre de urgenţă şi locuinţe protejate în fiecare judeţ, cu finanţare garantată, nu proiecte „pilot” care dispar după o lună.
– Instruire obligatorie pentru poliţişti privind intervenţia în cazurile de violenţă domestică.
– Răspundere disciplinară şi penală pentru funcţionarii care ignoră semnalele de pericol sau refuză intervenţia.
Atâta timp cât femeile mor cerând ajutor, statul român e părtaş. Iar clasa politică, dacă nu coboară din sălile luxoase acolo unde e suferinţa reală, nu mai are dreptul moral să vorbească despre protejarea femeilor. Violenţa domestică nu se combate cu discursuri, se combate cu acţiune, curaj şi responsabilitate. Cine tace şi mimează preocuparea este parte a problemei”.
