Biblioteca Județeană: Recomandări de lectură: Sigmund Freud, subiectul a două remarcabile lucrări ale scriitorului american Irving Stone

Sigmund Freud este subiectul a două remarcabile lucrări ale scriitorului american Irving Stone, care aduc în prim-plan viața și gândirea părintelui psihanalizei. Cărțile „Viața lui Freud” prin cele două volume „Turnul nebunilor” și „Paria” oferă o incursiune captivantă în universul său complex, dezvăluind nu doar latura sa intimă și viața de familie, ci și parcursul său intelectual, marcat de ani de cercetări și descoperiri revoluționare.

 Pentru a contura acest portret detaliat, Irving Stone a petrecut șase ani documentându-se minuțios, având acces la scrisorile personale ale lui Freud și consultându-se cu urmașii săi. Rezultatul este o frescă impresionantă a unui om și savant care a schimbat definitiv modul în care înțelegem psihicul uman.

Viața lui Freud – Turnul nebunilor

Cartea ne poartă prin Viena de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, dar și prin mintea extraordinară a lui Freud, urmărind îndeaproape lanțul de revelații care au condus la o înțelegere revoluționară a psihicului uman și a civilizației.

Perioada tinereții lui Freud, este conturată în roman printr-o serie de episoade care evidențiază atât provocările personale, cât și obstacolele profesionale cu care s-a confruntat. Dincolo de imaginea impunătoare a savantului rămas în istorie, Stone schițează și portretul unui om excepțional, cu imperfecțiunile și excesele sale, dar animat de o pasiune arzătoare pentru înțelegerea naturii umane. În paginile cărții descoperim nu doar teoreticianul care a schimbat cursul psihologiei, ci și omul vulnerabil, cu temerile, tristețile și speranțele sale.

Sigmund Freud s-a născut într-o familie de evrei austrieci și a fost primul dintre cei nouă copii ai părinților săi. A studiat medicina la Viena, fiind atras de cercetarea sistemului nervos central. Pentru a-și aprofunda cunoștințele, a lucrat în spitale pe secțiile de psihiatrie și dermatologie, iar în 1885 a obținut un post de docent în neuropatologie. Cu o bursă de stat, a petrecut 19 săptămâni la Paris, unde a studiat isteria, ceea ce i-a trezit interesul pentru psihopatologie.

După întoarcerea la Viena, s-a căsătorit cu Martha Bernays, care i-a fost un sprijin constant, și a deschis un cabinet privat de psihiatrie, specializat în tulburări cerebrale și nervoase.

Aplicând metodele învățate la Paris, s-a confruntat cu reticența colegilor, însă și-a continuat cercetările. A experimentat tratamente prin hipnoză și a descoperit beneficiile terapiei prin conversație, dezvoltând ulterior metoda „asociației libere” pentru accesarea conținuturilor refulate.

Explorarea inconștientului l-a condus la concluzia că nevrozele sunt cauzate de traume emoționale reprimate. Cercetările sale au dus la două descoperiri fundamentale: psihanaliza – ca metodă de tratare a tulburărilor psihice prin dialog – și existența subconștientului, concept ce a revoluționat înțelegerea psihicului uman.

Viața lui Freud – Paria

Cel de-al doilea volum urmărește drumul anevoios parcurs de Freud până la recunoașterea meritelor sale de către comunitatea științifică. Ideile lui revoluționare s-au lovit de rezistența unei lumi medicale rigide, care considera că progresul nu necesita inovație și cercetare.

Freud susținea că toate experiențele psihice sunt impresii care nu și-au găsit o descărcare adecvată și că sexualitatea joacă un rol esențial în multe nevroze. Studiind pacienții, a investigat dorințele lor, experiențele de iubire, ură, rușine, vinovăție și frică, precum și modul în care aceștia gestionau aceste emoții. Aceste cercetări l-au condus la teoria sa controversată despre dezvoltarea psihosexuală și complexul Oedip.

Prin interpretarea viselor, Freud a formulat conceptul de sexualitate infantilă și a teoretizat că legăturile erotice inconștiente ale copilului cu părintele de sex opus sunt esențiale în dezvoltarea psihică.

După ani de studii și observații, ideile sale l-au făcut o figură indezirabilă în lumea medicală. A căzut în dizgrație, iar prietenii l-au abandonat treptat, inclusiv Josef Breuer, un susținător inițial.

Criticile s-au concentrat asupra sexualității infantile, contestând validitatea amintirilor pacienților influențați de metoda asociației libere. Cu toate acestea, Freud a continuat să pună întrebări inovative, chiar dacă era considerat un „paria” al profesiei. Mulțimea de cazuri tratate cu succes confirma valoarea teoretică și practică a teoriilor sale.

Schimbarea a venit odată cu susținerea oferită de Școala elvețiană de psihanaliză, prin Carl Jung și Eugen Bleuler, care au organizat primul congres internațional dedicat psihanalizei, marcând recunoașterea sa mondială.

Un cerc de discipoli a continuat să dezvolte teoriile sale, consolidând psihanaliza ca domeniu fundamental al științei psihologice.

Printr-o muncă asiduă și o determinare de neclintit, Freud a reușit să își dezvolte teoriile inovatoare, punând bazele psihanalizei și schimbând definitiv modul în care este înțeleasă mintea umană. Contribuția sa esențială constă în evidențierea existenței și influenței inconștientului în viața psihică, precum și în explicarea, pe această bază, a structurii și dinamismului personalității umane.

În 1938, din cauza persecuției naziste, Freud a fugit din Viena și s-a stabilit la Londra, unde a trăit ultimul an al vieții. Afectat de un cancer agravat de fumatul excesiv, a ales eutanasierea asistată, primind o doză letală de morfină administrată de medicul său.

                      Lectură plăcută!

Bibliotecar,  Luciana Macovei

Biblioteca Județeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui