Vasluienii care locuiesc în apropierea lacului Râpa Albastră din Simila au fost impresionați de frumosețea familiei de lebede aciuate acolo. Ei au trimis fotografii către Agenția pentru Protecția Mediului, care le-au mulțumit și le-au dat sfaturi pentru a le putea ajuta.
„Ieri, pe o vreme de iarnă, cu temperaturi de -3 grade Celsius, care se se resimte ca -11 grade, cer acoperit și un vânt de peste 30 km/h, pe lacul Râpa Albastră, doi pui de lebăda se plimbau nestingheriți aproape de mal. Vasluienii care locuiesc în apropiere au trimis fotografii către Agenția pentru Protecția Mediului (APM) Vaslui, aceștia venind cu niște sfaturi pentru a ajuta lebedele.
„Ne-am gândit să vă spunem câte ceva despre lebede în rubrica noastră”, au scris cei de la APM, către cei care au trimis fotografiile. :
„Lebedele sunt păsări migratoare, acoperă mii de kilometri în fiecare an pentru a se deplasa în zonele unde cuibăresc sau unde iernează. Majoritatea lebedelor vin la noi în sezonul cald, pentru a se reproduce, și pleacă odată cu venirea toamnei. Însă de asemenea avem lebede care vin să stea la noi pe timpul iernii, poposind din țări nordice unde iarna e mai aspră. Lebedele de iarnă (Cygnus cygnus) au și ele un penaj alb imaculat, fiind imposibil la o primă vedere să le deosebești de lebedele de vară. Dar o privire atentă asupra ciocului ne va confirma specia: acesta trebuie să fie galben cu o bandă neagră în vârf, pe când lebăda de vară ciocul trebuie să aibă culoarea roșu-portocaliu cu o umflătură neagră la bază. Lebăda de iarnă cuibărește în extremitatea nordică a Europei (Islanda, țările Scandinave), în tundra Siberiei, preferând un climat mai răcoros. Când frigul devine insuportabil și hrana dispare, lebăda de iarnă coboară spre latitudini mai sudice, fiind mai sfioasă și mai retrasă decât lebăda de vară. Lebedele, și în general păsările acvatice, se adună iarna pe lacuri, deplasându-se mereu în căutare de hrană. Ele se simt bine în apă, este elementul lor, iar gheața care cucerește gradual suprafața lacului nu le deranjează pentru că se adună fără probleme cu zecile în ochiurile de apă neînghețate”, au scris cei de la APM pe pagina de socializare a instituției.
De asemenea, APM au postat și sfaturi pentru a ajuta păsările: „Dacă vedem păsări pe lac, este important să ne uităm atent dacă nu au traume fizice care să le pună supraviețuirea în pericol: aripi dislocate, pene rupte, răni sângerânde. Dacă arată bine și sunt sănătoase, păsările sunt perfect capabile să-și poarte de grijă de unele singure. Nu vă apropiați prea mult de păsările pe care doriți să le salvați: mai mult ca sigur își vor lua zborul sau, încolțite din toate părțile, vor încerca să-i atace pe cei care le strică liniștea. Deranjul nostru le poate face mai mult rău decât bine, pentru că energia atât de necesară pentru menținerea căldurii corporale poate fi irosită pentru a se apăra de intruși. Dacă vrem să le ajutăm, trebuie să le înțelegem metabolismul și stilul de viață. Penele și puful au un rol foarte important în izolarea termică, păstrând un strat de aer cald la nivelul pielii. Gândiți-vă doar la faptul că din penele și puful de gâscă se fac plăpumi și haine de iarnă pe care le purtăm noi, oamenii. De asemenea, temperatura corporală a păsărilor e mai mare decât a noastră: variază între 38 și 40 grade C, iar stratul de grăsime le ține de cald. Poziția corpului este esențială pentru economisirea căldurii, de aceea multe păsări stau nemișcate cu picioarele sub ele, iar noi presupunem din start că pasărea a înghețat. De obicei, cazurile de îngheț sunt puține, și asta când pasărea e rănită, are dificultăți să zboare sau îi lipsesc multe pene. Abia atunci intervenția noastră e justificată”.
