„Colţişorul meu de altădată” din judeţul Vaslui, inclus în prima platformă online dedicată muzeelor sătești

1

Muzeul sătesc „Colţişorul meu de altădată” din Bălteni Deal, județul Vaslui, a fost inclus în prima platformă online dedicată muzeelor de la sat din regiunea Moldovei, care va fi inaugurată pe 1 decembrie, se arată într-un comunicat al portalului muzeedesat.ro.

În proiect sunt incluse, în total, 28 de muzee din zona Moldovei la care echipa, formată din tineri din Botoşani şi Iaşi, s-a deplasat pe parcursul a 20 de zile, finalizând etapa de culegere a datelor.

La fiecare muzeu a fost desfăşurată scanarea spaţiului, fotografierea şi documentarea, iar în final acestea vor beneficia de un tur virtual 3D interactiv, realizat cu echipament de înaltă performanţă şi integrat, totodată, în Google Street View, Google Maps şi Google Earth, o serie de fotografii, un text descriptiv şi un scurt videoclip de prezentare.

În cele 20 de zile de activitate pe teren, echipa a parcurs 5.500 de kilometri şi a adunat peste 700 GB de materiale foto-video.

„Deşi a fost un maraton destul de epuizant, căci am scanat/fotografiat şi câte trei muzee pe zi, ne-am luat energia de la oamenii dedicaţi pe care i-am întâlnit. În următoarele două luni vom edita materialele şi vom contura website-ul. Lansăm în premieră unul dintre tururile virtuale, de la Casa Memorială ‘Ion Borcea’, din Racova, judeţul Bacău. Muzeul poate fi vizitat virtual la adresa: https://bit.ly/real-tour-ion-borcea”, a declarat Ionuţ Teoderaşcu, editor vizual şi fotograf.

Cele 28 de muzee ce vor fi găzduite de platforma www.muzeedelasat.ro sunt: Casa Memorială “Dumitru şi Alice Rosetti Tescanu – George Enescu”, Casa Memorială “Ion Borcea”, Muzeul Răzeşilor Găzari de pe Valea Tazlăului Sărat şi Complexul Muzeal Paul Ţarălungă din judeţul Bacău, Casa Memorială “George Enescu” din judeţul Botoşani, Casa Memorială “Costache Negri”, Casa Memorială “Hortensia Papadat Bengescu”, Casa Rurală “Ioan Avram Dunăreanu” şi Muzeul Viu “Vatra cu Dor” din judeţul Galaţi, Muzeul Memorial “Alexandru Ioan Cuza” şi Muzeul sitului arheologic Cucuteni din judeţul Iaşi, Casa Memorială “Visarion Puiu” şi Muzeul “Mihail Sadoveanu”, Casa “Popa” din Târpeşti, Muzeul de Artă “Iulia Hălăucescu” Colecţia Etnografică “Lada cu Zestre” Miron Costin, Muzeul Zoologic “Constantin Romanescu” şi Asociaţia Memorialul Colectivizării din România din judeţul Neamţ, Casa Memorială “Eusebiu Camilar”, Casa Memorială “Nicolae Labiş”, Casa Muzeu Bilca, Muzeul Memorial “Ciprian Porumbescu”, Casa Memorială “Ciprian Porumbescu”, Muzeul Etnografic “El Greco”, Muzeul Sării din Bucovina din judeţul Suceava, Muzeul “Colţişorul meu de altădată” din judeţul Vaslui şi Casa Memorială “Ion Roată”, Muzeul Memorial “Alexandru Vlahuţă” şi Muzeul Vrancei. Secţia de Arhitectură şi Tehnică populară “Crângul Petreşti” din judeţul Vrancea.

Platforma www.muzeedelasat.ro va fi gratuită şi disponibilă în limbile română şi engleză.

Proiectul este realizat de Real Tour Ro, co-finanţat de Administraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN) şi susţinut de „De la sat”. 

Cu ce se pot mândri vasluienii: Colțișorul Meu De Altădată

Iată cum își prezintă creația, una prea puțin cunoscută chiar în județul Vaslui, Teodora Panainte, interpretă de muzică populară, solistă a Orchestrei Rapsodia Vasluiului:

Colțișorul Meu de Altădată este un muzeu tradițional constituit în casa strabunicilor. Acesta reprezintă o fărâmă de trecut, o lume care păstrează elementele vieții de demult, trăită în tihnă.  

Pe lângă aceasta, muzeul își dorește să fie un muzeu etnografic, deoarece reconstruiește o lume tradițională, iar toate elementele de aici au valoare etnografică, au o poveste în spate, au sute de ani. De asemenea, de la prosoape vechi, la covoare, la unelte, oale sau costume populare, toate sunt autentice.

Muzeul este amenajat în casa în care eu am copilărit, a străbunicilor – spune Teodora Panainte – casă pe care părinții mei doreau să o modernizeze, dar am insistat să o păstrăm în starea actuală, pentru a-mi face acolo un loc în care mă regăsesc pe plan profesional, un colț care mă inspiră în muzică, în activitatea mea de zi cu zi.

Deși inițial îmi dorisem doar să reușesc să ornez o singură cameră, obiectele adunate s-au înmulțit, iar planul s-a extins la întreaga casă. De aici și numele: Colțișorul Meu de Altădată, pentru că prima dată, aveam doar două covoare și o lampă, puse într-un colțișor de cameră”.  

Bunica mea m-a ajutat cel mai mult în acest proiect. A coborât războiul de țesut din pod, uneltele din beci, carul primit la botezul său, iar mai apoi a colindat cu mine satul, în căutarea altor elemente vechi, pe la vecini. Tot ea a țesut, din nou, după mulți ani, la război și mi-a explicat rostul fiecărui lucru adunat.

Obiectele adunate nu au fost toate în stare bună, lucru ce m-a determinat să le recondiționez, să le pictez, să stau ore în șir ca ele să prindă din nou viață. Am recondiționat lăzi de zestre, tăblii de pat, perne.

Ornamentat după canoanele vechi, tradiționale, muzeul este tiparul caselor vechi țărănești, ale bunicilor noștri. Are prispă de lut, pridvor și cerdac de lemn, vopsite în culoarea cerului, azuriu (albastru senin). De cum intri pe ușă, dai într-un hol (tindă) care te invită în altă lume. De o parte și de alta se află două camere: una este odaie de lucru, cu război de țesut funcțional, fuior, ghemuri, perne cusute, toate uneltele care-i erau folositoare unei gospodine în casă, iar cealaltă este o odaie „de bună” în care nu prea se umblă. Acolo am lada de zestre, o masă unde se poate mânca, costume populare, zestre.

Toți pereții sunt îmbrăcați cu covoare vechi, iar pe jos sunt așezate țolice țesute la război.

Colțisorul meu de altă dată poate fi vizitat de oamenii care sunt atrași de tradițiile românești. Au ajuns primii turiști, din Brăila și Galați, au fost filmate videoclipuri, au fost realizate ședințe foto cu tematică tradițională, dar așteptăm și grupuri de turiști străini.

Muzeul dispune și de un foișor, unde turiștii pot gusta, în cadrul vizitei lor, mâncăruri tradiționale: sarmale, plăcinte, cozonaci, pui la ceaun, murături, dar și vinișor din producția proprie.

De curând, Muzeul are și un tur virtual, realizat de către Echipa Muzee de la Sat și Real Tour România. Va fi publicat curând pe platformă oficială a celor de la Muzee de la Sat, alături de un interviu luat mie, administratorului, precum și alte povești detaliate ale obiectelor colecționate.

Dacă vreți să retrăiți copilăria sau să faceți cunoștință cu trecutul, vă așteptăm să ne treceți pragul. Veți descoperi Moldova de altădată, cu pridvor și foc în vatră, cu culori și modele specifice, cu povești și cu legende.

1 COMENTARIU

  1. Tradiția împodobirii bradului vine de la triburile germanice, simbolistica acestuia reprezentând Sfânta Treime (prin forma triunghiulară a arborelui în sine).
    De altfel, inclusiv dacii aveau la rându-le un ritual specific, fiindcă bradul era tăiat atât la nunta cât și la decesul cuiva din comunitate. Obiceiul încă se mai păstrează și-n timpurile actuale prin Banat, Muntenia și Oltenia.
    Dacă se dorește respectarea cu strictețe a canoanelor vechi, tradiționale, atunci la sate, în timpurile străvechi, bradul era împodobit cu fructe uscate, cu nuci poleite, cu mere, cu panglici și lumânărele, nicidecum cu globuri și beteală viu colorată, eventual aurie sau argintie, podoabe care aparțin zilelor noastre. Cu siguranță, fără intenție, este o greșeală care a scăpat doamnei Teodora Panainte, dar care poate fi remediată!
    În rest, excelentă inițiativa și foarte reușit aranjamentul interior!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here