Pe 12 iunie este marcată, în multe țări ale lumii, Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor. Și totuși, în plin secol XXI, în România, sunt raportate mii de cazuri de exploatare a copiilor prin muncă. Deputata de Vaslui Raisa Enachi trage un semnal de alarmă cu privire la acest fenomen, transmițând Parlamentului României o declarație de presă în acest sens.
Legislația din România interzice munca copiilor care nu au împlinit 15 ani. În același timp, fenomenul exploatării prin muncă afectează un număr însemnat de copii, însă este greu de monitorizat, având în vedere că folosirea copilului în gospodărie sau la muncă ține de „|normalitatea” mediului rural și aproape nimeni nu o raportează ca abuz. În anul 2015, o Hotărâre de Guvern a stabilit numărul maxim de ore pe care le poate lucra un copil, în funcție de vârsta pe care acesta o are, însă doar pentru activități culturale și sportive care nu aduc profit. Prea puțin, câtă vreme încă mai sunt cazuri de minori exploatați prin muncă. Parlamentarul vasluian Raisa Enachi a luat constant poziție împotriva acestui fenomen și a ineficienței factorilor de decizie de la nivel local și, mai ales, central, cu privire al acest subiect.
Cu ocazia Zilei Mondială împotriva Exploatării prin Muncă a Copiilor 2025, deputata Raisa Enachi a transmisă Camerei Deputaților o declarașie de presă, cerând o mai mare responsabilitate din partea statului.
„Astăzi, 12 iunie, Ziua Mondială împotriva Exploatării prin Muncă a Copiilor, ne pune față în față cu o realitate dureroasă, pe care mulți aleg să o ignore. Sunt copii care muncesc din greu, care cresc fără sprijin, fără protecție, fără copilărie. Iar toate astea se întâmplă sub ochii noștri, în tăcerea și indiferența unei societăți care nu mai reacționează.
În 2024, aproape 138 de milioane de copii la nivel global au fost victime ale exploatării prin muncă. Dintre aceștia, peste 54 de milioane au fost implicați în activități periculoase, care le-au pus în pericol sănătatea, siguranța și chiar viața. Această zi este despre copiii lipsiți de copilărie, cei care muncesc în loc să învețe, care cară poveri în loc să se joace, care trăiesc cu griji ce n-ar trebui să existe la vârsta lor”, se arată în preambulul declarației de presă a deputatei Raisa Enachi, transmisă Camerei Deputaților cu ocazia Zilei Mondială împotriva Exploatării prin Muncă a Copiilor.
În continuare, parlamentarul vasluian arată că: „În România anului 2025, aceste realități nu vin doar din statistici internaționale, ele sunt prezente în comunitățile noastre, în special în zonele vulnerabile, precum județul Vaslui, unde sărăcia profundă și lipsa intervenției instituționale au transformat vulnerabilitatea în normalitate.
Avem copii care nu mai ajung la școală pentru că trebuie să muncească. Copii care cară saci, îngrijesc animale, însoțesc părinții la munci sezoniere sau sunt trimiși să adune fier vechi ori să cerșească, sub privirea indiferentă a unor autorități care aleg să nu vadă. Sunt copii care preiau roluri de adulți mult prea devreme, au grijă de frați mai mici, gătesc, spală, muncesc prin curte. Pentru acești copii, copilăria nu înseamnă joacă, ci responsabilitate impusă de lipsuri.
Statul vorbește mult despre protejarea copilului, dar când vine vorba de cei mai vulnerabili, copii din familii fără venituri, din cătune izolate, din județe precum Vaslui, totul rămâne la nivel declarativ. Campaniile sunt vizibile, discursurile sunt convingătoare, dar acțiunea lipsește. Controalele sunt insuficiente, nu există rețele locale funcționale de sprijin, mecanismele de prevenție sunt fragile, iar intervențiile reale, exact acolo unde ar conta cel mai mult, sunt rare și ineficiente. Exploatarea prin muncă nu înseamnă doar efort fizic, înseamnă abandon școlar, lipsă de perspectivă, vise frânte prea devreme, înseamnă o generație condamnată în tăcere, în timp ce statul întoarce capul”.
La sfârșitul declarației de presă, deputata Raisa Enachi reiterează responsabilitatea întregii clase politice, a guvernanților, a parlamentarilor, ori a factorilor de decizie la nivel național și local, într-un cuvânt, a statului român, față de aceșt copii ce reprezintă viitorul României.
„Responsabilitatea este politică și morală. Cei care conduc România poartă răspunderea pentru fiecare copil silit să muncească, să abandoneze școala și să trăiască în mizerie. Nu sărăcia este alegerea acestor copii, ci nepăsarea celor care au puterea să schimbe lucrurile și aleg să nu o facă.
Când statul nu apără copilăria, nu vorbim de neputință, ci de abandon. Iar abandonul unui copil nu este doar o rușine națională, este o crimă tăcută, repetată zi de zi. Pentru că un copil care muncește forțat este un copil căruia i s-a furat viitorul. Și nimeni, niciodată, nu are dreptul să facă asta”.
