Marko Ljubinkovic, jucătorul ajuns la 42 ani care impresionat și a lăsat o amintire frumoasă vasluienilor când a jucat la FC Vaslui, vorbește, pentru Gazeta Sporturilor, despre impactul pe care l-a avut în Serbia finalul meciului dintre România și Kosovo și descrie experiența trăită patru sezoane în Liga 1, la FC Vaslui, în vremurile de aur ale echipei.
„Adrian Porumboiu l-a recrutat în 2006 pe Marko Ljubinkovic de la Rad Belgrad, completând un lot din care vor mai face parte Wesley, Ndoye, Temwanjera sau Dorinel Munteanu. Sârbul va deveni un om important în angrenajul moldovenilor: al treilea în topul golgeterilor L1 în 2007 -2008, 16 goluri, după Dănciulescu (21) și Jula (17), calificare două sezoane consecutive în cupele europene, 2008 și 2009”, scriu cei de la cotidianul Gazeta Sporturilor.
Pentru acest ziar, de la Belgrad, Ljubinkovic comentează pe larg tensiunile balcanice iscate după România – Kosovo și scanează perioada petrecută în Liga 1, unde a navigat printre patroni orgolioși, adversari de top și antrenori din esențe tari.
Marko Ljubinkovic: „Avem atâtea argumente că în Kosovo e pământ sârbesc!”
GSP: – Marko, presupun că ai văzut evenimentele de la România – Kosovo. Cu ce impresie ai rămas?
– Știți foarte bine ce situație este între Serbia și Kosovo, așa încât ne-am bucurat pentru atitudinea suporterilor români. Sunteți frații noștri și ne-ați susținut de-a lungul istoriei în multe momente grele. Ne-ar fi fost mai ușor să traversăm anumite perioade dacă și alte țări ar fi arătat față de Serbia același sprijin demonstrat permanent de România. Kosovo e Serbia și pentru că mulți albanezi sau kosovari au cumpărat în timp terenuri și case acolo, iar după zeci de ani au revendicat că e teritoriul lor! Nu pot fi obiectiv și nici nu vreau să intru în chestiuni politice, dar avem atâtea argumente că în Kosovo e pământ sârbesc, pe care, din păcate, va fi foarte greu să-l aducem înapoi! Poate niciodată!
– Contextul și argumentele pro și contra sunt, evident, mai ample, dar incidentele în sine petrecute la București te-au surprins?
– Nu mi-a plăcut ce am văzut în sensul că unii jucători din Kosovo au intrat în conflict cu fanii români. Când faci așa ceva, nu poți susține apoi că ești nevinovat. Dacă inciți și aprinzi atmosfera, de ce te mai plângi după aceea? Oamenii au venit la stadion să-și susțină echipa, iar tu îi provoci, așa că e firesc să te aștepți la replici dinspre tribună. Sper ca România să nu aibă parte de nicio sancțiune. Vă mulțumim pentru suport și suntem mândri de frații noștri români!
Impresia e că naționala din Kosovo a venit cu un plan stabilit la București. Și-au propus să destabilizeze partida, să creeze un conflict. Ce s-a petrecut acolo a avut ecouri mari aici, în Serbia, fiindcă românii au ignorat capcana provocărilor kosovarilor. Normal e să câștigați cu 3-0!
– Ai venit la FC Vaslui în 2006, ai rămas patru ani, a fost aceasta cea mai frumoasă perioadă din cariera ta?
– Cea mai specială! Mi-au rămas multe amintiri în memorie. Am avut o viață frumoasă în România. Dar și grea! Pentru că era un campionat foarte puternic, solicitant, jucam din trei în trei zile, fiindcă eram implicați și-n Cupă, și în Europa. Asta m-a obligat să stau departe de familie, pentru că nu aveam timp deloc să merg acasă. Îmi pare tare rău că Vasluiul n-a reușit să câștige niciun trofeu în acea perioadă, fiindcă patronul, staff-ul, lotul, suporterii ar fi meritat din plin o performanță.
„Hizo ne obliga să vorbim românește între noi, să înțeleagă ce discutăm”
– Când ai venit, ai lucrat la început cu Viorel Hizo, un antrenor dur. Cum v-ați înțeles?
– Era dintr-o generație mai veche, mentalitatea lui diferea de a noastră, a jucătorilor. Am avut mai multe neînțelegeri, dar l-am respectat foarte mult. Ținea la o disciplină totală, nu arăta niciodată relaxat. Mi-a fost greu în anumite momente, însă ne-am adaptat reciproc pentru binele clubului. Ne certa deseori în autocar, în timpul deplasărilor, că nu vorbim românește. Nu știa exact ce discutăm. Dar eram mulți sârbi, slovaci, bulgari, discutam, firește, în limba noastră. Iar asta nu-i plăcea!
Așa este, omul are dreptate! Potențialul de conflict este deosebit de mare în relațiile dintre albanezii kosovari și sârbii care se simt calomniați și umiliți de faptul că Occidentul colectiv condus de SUA a recunoscut necondiționat declarația de independență a Kosovo. În același timp, niciunui occidental nu-i pasă că inima istorică a sârbilor și leagănul Bisericii Ortodoxe Sârbe este Kosovo, în vreme ce majoritatea albaneză din regiune s-a format abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea, ca urmare a încurajării migrației populației din Albania vecină de către guvernul lui Josip Broz Tito.
Americanii încearcă să forțeze Rusia să-și disperseze forțele și să o implice în conflictul balcanic de partea sârbilor, yankeii pornind de la faptul că rușii, mânați de legăturile istorice și de rudenia spirituală cu sârbii ortodocși, vor repeta ceea ce au făcut acum mai bine de 100 de ani: în 1914, Rusia țaristă a intrat în Primul Război Mondial tocmai de dragul de a salva Serbia de la distrugerea inevitabilă de către Austro-Ungaria. Așa că, nu-i nevoie de mult efort pentru a da foc Balcanilor!