Aproape jumătate dintre cei 3.220 de copii vasluieni care au părinți plecați la muncă în străinătate nu se vor bucura de sărbători alături de cei care le-au dat viață. Organizația Salvați Copiii arată că 41% dintre copii rămași singuri în țară nu vor avea părinții acasă de Crăciun.
Pe fondul sărăciei și a lipsei locurilor de muncă decente, județul Vaslui este locul din care au plecat la muncă în străinătate cei mai mulți părinți, 3.220, lăsându-și copii în grija bunicilor sau rudelor. Pe primele locuri se află județe mult mai mari, cu o populație mult mai numeroasă, precum Suceava, cu 7.216 părinți plecați, Botoşani – 5.421, Iaşi – 4.448, Bacău – 3.569, Neamţ – 3.527 și Prahova – 3.515.
Aproape jumătate dintre aceși copii care au rămas singuri în ţară (41%) se vor bucura de sărbători petrecute împreună cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate, care vor veni acasă de Crăciun. ,
Asta arată datele unei anchete sociologice efectuate de Organizaţia Salvaţi Copiii în rândul persoanelor în grija cărora au rămas copiii, beneficiari ai programelor organizaţiei.
Ancheta spune că, deşi procentul copiilor în cazul cărora există o perspectivă a mutării în străinătate, alături de părinţi, este redus (doar 7%), foarte mulţi dintre părinţii plecaţi nu intenţionează nici să se întoarcă definitiv în România (41%). Printre motivele care i-ar face să revină acasă se numără locurile de muncă, îmbunătăţirea sistemului medical şi climatul socio-politic stabil.
Sondajul a încercat să identifice pe ce se cheltuiesc banii primiţi de la părintele/părinţii plecaţi. Dintre destinaţiile asociate cu nevoile copilului, cel mai frecvent indicată este reprezentată de alimente – 71% din cazuri, urmată de educaţie (rechizite, meditaţii, transport etc) – 60% din eşantion – şi cheltuieli locative (chirie, utilităţi, rate pentru achiziţia sau construcţia locuinţei)- 51%. Nevoile legate de sănătate (medicamente, controale medicale, tratament sau terapii) au fost indicate de 39% dintre respondenţi, în timp ce cheltuielile care ţin de accesul copiilor la recreere şi activităţi de timp liber (jucării, tabere/excursii, hobby-uri, activităţi sportive, culturale sau artistice) apar în cazul a mai puţin de un sfert dintre copii (22%). 26% dintre răspunsuri indică faptul că banii primiţi sunt cheltuiţi pentru alte destinaţii asociate nevoilor copilului, în timp ce, în 1 din 10 cazuri, sumele primite de la părinţii plecaţi merg şi spre alte destinaţii, neasociate nevoilor copiilor. O altă temă a fost intenţia de a lua copilul în străinătate (emigrare definitivă). Perspectiva unei mutări definitive în străinătate, alături de părintele/părinţii plecaţi, apare doar în cazul a 7% dintre copiii din eşantion. Pentru marea majoritate a cazurilor (79%) nu există o astfel de perspectivă, diferenţa fiind reprezentată de situaţiile în care părinţii nu au luat încă o decizie în acest sens. Deşi procentul copiilor în cazul cărora există o perspectivă a mutării în străinătate alături de părinţi este redus (doar 7%), observăm că foarte mulţi dintre părinţii plecaţi nu intenţionează nici să se întoarcă definitiv în România (41%), în timp ce 38% au o astfel de intenţie, iar în celelalte cazuri nu s-a luat încă o decizie în acest sens.
Ce i-ar aduce pe părinţi înapoi în ţară, alături de copiii lor? Dintre factorii care ar putea contribui la luarea unei decizii de întoarcere definitivă în ţară, cel mai frecvent invocat ţine de piaţa muncii (locuri de muncă, condiţii de salarizare) – 39%, urmat de îmbunătăţirea sistemului de sănătate (24%) şi de ameliorarea climatului social general/vieţii politice (20%). Eventualele îmbunătăţiri ale infrastructurii sau ale sistemului de educaţie par a avea o greutate mai redusă în influenţarea deciziei părinţilor de a se întoarce definitiv în România (cu 17, respectiv 13 procente). Datele au fost culese în luna decembrie 2021, pe un eşantion format din persoanele în grija cărora au rămas 855 de copii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate, beneficiari ai programelor Organizaţiei Salvaţi Copiii.
La nivel național, peste 75.800 de copii sunt în grija rudelor sau a unui părinte, în urma migraţiei economice a părinţilor, după cum arată statisticile oficiale, care includ doar copiii aflaţi în evidenţa serviciilor publice de asistenţă socială.
