Miercuri, 18 iunie 2025, a fost adoptat proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor (PL-x 166/2025). Una dintre modificările aprobate se referă la incriminarea penală pentru exercitarea fără drept a atribuțiilor de preot, pastor, rabin, imam și a altor funcții clericale și monahale. Practic, orice reprezentant al cultelor religioase vor trebui să posede un document cu „parafa” statului, pentru a putea sluji membrii confesiunii respective.
Într-o declaraţie de presă adresată Camerei Deputaţilor, deputata Raisa Enachi reclamă faptul că proiectul de lege a fost votat fără a se face o dezbatere publică şi fără a se ţine seama de doleanţele credincioşilor. „Pe 18 iunie, Camera Deputaţilor a votat pentru trecerea credinţei prin birourile administraţiei, pentru închiderea uşii către vocaţie şi pentru deschiderea largă a uşii către cenzură”, arată parlamentarul vasluian, în declaraţia de presă adresată Camerei Deputaţilor. Totodată, Raisa Enachi demască duplicitatea parlamentarilor AUR, cei care, explică ea, „de la tribuna Parlamentului, mimau opoziţia, dar în realitate au votat pentru această lege ruşinoasă”.
Iată textul Declaraţiei de presă adresată Camerei Deputaţilor de către deputata Raisa Enachi:
„Pe ascuns, fără dezbatere şi fără respect pentru credinţă, Parlamentul a votat o lege periculoasă.
Avem zeci de sesizări din partea românilor îngrijoraţi, care au cerut organizarea unei dezbateri publice. Cerere ignorată cu desăvârşire. Nici în Comisia juridică nu a avut loc o dezbatere reală, ci doar o formalitate bifată, fără transparenţă şi fără dialog autentic.
Atrag atenţia, asupra modificării aduse articolului 23, alineatul (4) din Legea cultelor. Această instituie un precedent periculos, statul îşi arogă rolul de gardian al vocaţiei religioase, punându-se între om şi Dumnezeu. Este un afront direct adus articolului 29 din Constituţie, care garantează libertatea credinţei.
Fiecare cult îşi organizează structurile şi rânduielile în mod autonom. Statul nu are nicio legitimitate să decidă cine are sau nu „dreptul” de a sluji. Penalizarea unei vocaţii religioase doar pentru că nu a primit ştampila statului înseamnă cenzură. Înseamnă control politic mascat în reglementare juridică. Înseamnă prigoană modernă sub acoperirea unei legi.
A transforma slujirea într-o „profesie autorizată” de stat este o aberaţie. Ameninţarea cu închisoarea pentru cei care oferă sprijin spiritual fără „acreditare” este o formă de opresiune, nu de democraţie.
Pe 18 iunie, Camera Deputaţilor a votat pentru trecerea credinţei prin birourile administraţiei, pentru închiderea uşii către vocaţie şi pentru deschiderea largă a uşii către cenzură.
Grav este că acest vot a fost posibil şi cu sprijinul grupurilor AUR, care, de la tribuna Parlamentului, mimau opoziţia, dar în realitate au votat pentru această lege ruşinoasă. Ipocrizia acestora nu mai este doar politică, e deja legiferată. Aşa arată „suveranismul” lor, cu mâna pe inimă şi cu degetul pe butonul care distruge libertatea religioasă. Acesta este preţul tăcerii şi al trădării”.
